Nume de cod: Tura – Daniel O’Malley (recenzie, Editura Leda Edge)

Am așteptat să pun mână pe cartea aceasta de când a apărut la precomandă. Am citit numai lucruri bune și ideea de baza suna foarte bine. Dar iar m-am dus cu sacul la pomul lăudat și sunt ușor dezamăgită. Aștept să mă convingă continuarea.

Avea potențial, ideea era foarte interesantă, dar scriitura i-a scăzut mult din valoare. Au fost două probleme majore din punctul meu de vedere care, dacă ar fi fost tratate cu mai multă profunzime, ar fi salvat povestea. Prima umorul și a doua personajele. Ambele sunt neprelucrate, copilărești și superficiale.

Trupul tău obișnuia să fie al meu.

Aceasta este prima informație pe care Myfanwy Thomas o află în momentul în care se trezește în noua ei viață. Prin intermediul unor scrisori ce încep cu Dragă Tu și sfârșesc prin Cu sinceritate, Eu, încearcă să afle cine este și de unde vine pericolul ce-i amenință viața.

Amnezică, fără niciun sprijin de încredere, Myfanwy se poate baza doar pe relatările, sfaturile și informațiile primite de la fostul său Eu din scrisorile pe care aceasta i le-a lăsat moștenire înainte să-și piardă memoria.

Același trup, aceeași superputere 

Două personalități diferite, două minți geniale

Două versiuni diametral opuse ale aceluiași Eu

Noua Myfanwy revenită la viață, dar fără amintiri, într-un parc plin de cadavre ce poartă manuși de latex, află că este o Tură, un membru la nivel înalt într-o organizație secretă ce luptă cu orice amenințare supranaturală sau activitate paranormală. Denumită Checquy, această organizație, veche de câteva sute de ani, amplasată pe teritoriul Angliei se confruntă cu numeroase cazuri ce nu au nicio legatură cu obișnuitul sau normalul. Există, de asemenea, în America, o organizație similară și înfrățită acesteia.

Politica organizației te-ar putea duce cu gândul la Harry Potter, dacă îi vezi pe cei afiliati Curții în rol de vrăjitori și mulțimea neștiutoare a Londrei, în rol de Încuiați, care habar n-au ce se întâmplă de fapt chiar sub nasul lor. În afara rezolvării și anihilării numeroaselor amenințări stranii, membrii Curții au obligația să țină sub tăcere orice caz ar putea produce panică printre cetățenii obișnuiți ai metropolei. Astfel cazurile ce frizează normalul sunt camuflate și prezentate ca infracțiuni normale: gen crime, furturi, acte de terorism, pentru a nu ridica bănuieli. Dar principalii dușmani ai Curții sunt rivalii belgieni numiți Altoitori. Cele două organizații au un trecut sângeros care încă își caută răzbunarea.

Versiunea dispărută a lui Myfanwy lasă noului său Eu instrucțiuni pentru a descâlci hățișul intrigilor și trădărilor de la Curte, dar și mersul normal al lucrurilor. Corupția s-a infiltrat adânc printre membri. Mirajul puterii a făcut deja prea multe victime și pare imposibil de oprit.

Fiind o foarte bună organizatoare și analistă, vechea Myfanwy, află că va fi victima unei conspirații de amploare în urma căreia își va pierde memoria. Din cauza acestor previziuni sumbre, își pregătește succesoarea pentru a înțelege și a se integra în lumea ei. În timp ce vechea Myfanwy era capabilă să se descurce în hățișul informațional și birocratic de la Curte, noua Myfanwy este obligată să-și ascundă completa ignoranță și să facă față provocarilor din ce în ce mai numeroase apărute.

Dacă mâine te-ai trezi fără niciun fel de amintire, ai continua să te porți în același fel în care te-ai comportat în trecut? Crezi că ai rămâne la bază același om?

Anterioara Myfanwy era o fire timidă, retrasă, fără apropiați sau prieteni, ruptă de mic copil de familie, anostă, înspăimântată să-și folosească puterile paranormale și dedicată slujbei sale de administrator la Curte. Noua Myfanwy este diametral opusă și prezintă clare îmbunătățiri. Este mai puternică, mai sigură pe ea, curioasă să-și testeze abilitațile și să-și cunoască limitele. Dar, din păcate, pare superficială, copilăroasă și cu un umor fad, nu prea pe gustul meu. Modul în care este privită noua versiune de colegi, obișnuiți cu retrasa și supusa Myfanwy este neverosimil, iar ea nu dă dovadă de niciun fel de tact în a-și ascunde amnezia față de ei.  Deși ambele versiuni sunt dotate cu o inteligență peste medie, cu posibilitatea evidentă de a deveni letale datorită abilității de a controla mintea celorlalți, noua Myfanwy pare și capabilă și dornică să devină noul erou al Curții, variantă pe care predecesoarea sa n-ar fi luat-o niciodată în calcul.

Mi-a plăcut foarte tare analogia dintre  jocul de șah și conceptul Curții: doi Cai, doi Nebuni, două Ture, un Rege și o Regină (transformați în Lady și Lord pentru a nu a intra în conflict cu statutul adevăratei regine a Marii Britanii), Pioni dotați cu abilități paranormale și Însoțitori fără superputeri dar bine instruiți pentru rolurile administrative.

Debutul lui O’Malley este o fantezie urbană ce se bazează pe o idee genială dar din păcate încărcată cu prea multe detalii neinteresante și axată pe lucruri ce nu captează interesul. Nu m-ar fi deranjat deloc faptul că este o cărămidă dacă ritmul era susținut și dacă se renunța la informații care n-au avut niciun fel de semnificație pentru acțiunea cărții. Adică știu că povestea se bazează pe supranatural, pe cazuri ieșite din comun ce trebuie ascunse opiniei publice, dar mare parte dintre ele nu s-au legat de acțiunea propriu-zisă, ci au apărut ca povestiri în prea multele scrisori ale Turei anterioare. Dialogurile sunt copilăroase și prostești, încărcate cu glumițe foarte slabe și deloc amuzante.  Mă așteptam să râd, am visat la umor de calitate, umor negru, britanic și am dat peste o încercare patetică de a-mi smulge zâmbete cu glume nesărate, plicticoase și penibile. Eșec total la capitolul haz.

Cred ca mi-ar fi plăcut ca autorul să detalieze și să se concentreze mai mult pe personaje, ca Nebunul Alrich sau Gesalt, cealaltă Tură – o singură minte ce beneficia de patru trupuri. Ar fi putut dezvolta povești incredibil de captivante și de asemenea să insiste pe capacitățile paranormale ale Turei și ale celorlalți. Așa că cea mai mare dezamăgire rămân personajele care nu reușesc să-ți producă niciun fel de impresie. Sunt înfățișate fie ca fiind perfecte și atrăgătoare, fie ca fiind grotești și scârboase. Autorul a trecut prin ele ca rața prin apă….cam aceeași traiectorie a avut-o și personajul raței vizionare care mă așteptam să fie mult mai bine „muls” (e doar un fel de a spune, sunt conștientă că-i doar o nenorocită de rață, pur și simplu nu i-am înțeles rostul).

Principala grijă a autorului mi-a părut accentuarea diferenței de caracter dintre cele două versiuni ale personajului central, prin scrisorile lăsate de predecesoare și acțiunile din prezent ale actualei Ture. Și a fost un pic stresant și aiurea să aștept fiecare pas cu teama că va fi o mișcare greșită, total nepotrivită statutului personajului. Pe de altă parte, a fost plictisitor să citesc scrisori interminabile cu detalii fade și anoste.

A avea o amnezică ca protagonist principal care trebuie să se redescopere de la zero a fost o idee excelentă. Dar umorul este de slabă calitate, iar dacă nu este excelent, e de preferat să fie inexistent în cărțile fantasy. Inițial scrisorile sunt interesante și afli multă informație care te ajută să pui lucrurile cap la cap, dar la un moment dat devin prea numeroase și cam bat câmpii (n-am înțeles nici acum scopul scrisorii cu nașterea dragonului, doar un exemplu). N-am înțeles ce caută sora ei în povestea asta? Pentru a avea cu ce să fie amenințată? Cred ca era mai credibil pentru mine dacă o amenințau că-i ucid secretara; avea un impact emoțional mult mai mare atât asupra mea ca cititor (pentru că am dezvoltat o ușoară simpatie pentru ea), cât și asupra lui Myfawny care e mult mai atașată de ea decât de sora recent descoperită. Prea multe detalii, prea multe scrisori cu informații despre istoria organizației, despre ierarhie, despre rolul fiecăruia, despre departamente, superiori și subordonați, despre antrenarea și recrutarea copiilor cu abilități, tone de informație asimilată degeaba căreia nu-i găsești rostul în cele 40-50 de pagini cât durează acțiunea propriu-zisă.

O să încerc și continuarea în speranța că autorul va da atenție personajelor și își va perfecționa umorul.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s