Fetița din scrisoare – Emily Gunnis (recenzie, Editura Litera)

Venind să confirme, încă o dată dacă mai era nevoie, ipoteza că omul este cel mai crud animal, povestea Fetiței din scrisoare, cu toate că este o carte de ficțiune, are ca bază de pornire poveștile și abuzurile fizice și psihice la care au fost supuse tinerele „reeducate” în Azilurile Catolice Magdalene ce au existat pe teritoriul Irlandei, și mai nou se pare că s-au găsit dovezi că nici Marea Britanie n-a dus lipsă de ele. Create special pentru ajutorarea celor pe care societatea și familia i-a abandonat, tinere însărcinate și nemăritate, copii orfani, prostituate sau infractoare mărunte, aceste instituții au devenit lăcașuri în care identitatea și sufletul celor pe care-i adăpostea erau puse la grele încercări. Considerate „pericole morale pentru societate„, au fost supuse unui regim atroce de abuz și umilire, multe dintre ele nerevenindu-și niciodată din traumă. Este urmarea șocantă a comportamentului sadic și crud practicat de femei și bărbați ce purtau crucea la gât sau care depuseseră juramântul lui Hippocrate.

Nu-s o credincioasă frenetică, dar nu văd nimic greșit în credința nimănui, sub orice nume sau oricărui D-zeu s-ar închina. Dar militez împotriva religiei greșit înțeleasă și prost promovată, împotriva religiei folosită ca scut pentru îndoctrinare, manipulare și abuz. Mă declar împotriva edictului: „În numele Tatălui” care ascunde răul în cea mai urâtă formă a lui: umilirea și înjosirea celor deja loviți de soartă, spălarea de creiere și abuzul de putere.

Femei „sfinte” ce au distrus psihic și fizic alte femei, multe dintre ele având ca „păcat” faptul că au fost victimele altor abuzuri, molestări și violențe din partea propriilor familii ce apoi s-au descotorisit de ele. Marginalizate de societate și abandonate de familie, acestor tinere le-au fost spulberate visurile și viețile doar din cauza faptului că s-au născut cu statut de ființe sexuale și trebuiau ferite de păcatul în care era posibil să cadă.

Realitatea pare a fi mult mai rea decât ficțiunea. Descoperirile făcute: gropi comune ce adăposteau scheletele a sute de nou-născuți, bătăi, muncă silnică, privare de libertate, adopții forțate, experimente și teste medicale pe orfani sunt doar câteva din imaginile ce construiesc iadul din spatele zidurilor acestor Spălătorii Magdalene. Ultima dintre ele, deși pare greu de crezut, și-a închis porțile abia în 1996.

Cartea urmărește povestea tragică a două fete prinse în capcana azilului St Margaret: una însărcinată și necăsătorită, cealaltă născută aici în urma unei relații adultere a tatălui, dată spre adopție și restituită azilului după șase ani de către familia ce-o adoptase. Pentru tinerele ajunse aici, deposedate de identitate, demnitate și libertate, împinse sub limita oricărei rezistențe fizice și psihice, singura cale de eliberare pare a duce doar în brațele morții. Deși cartea e plină de tragism și de fapte zguduitoare, conștientă fiind de cruzimea unora ce se numesc „oameni”, sunt sigură că realitatea a fost, de fapt, mult mai brutală.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s