Căsuța din povești

 

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2019 – Proba 7 –  https://www.aia-proiect.ro/.

 

Se așază pe banca scorojită. Picură ușor, iar vântul bate rece răscolind pătura de frunze căzute. Toamna îi dă o senzație de apăsare, mai accentuată decât cea pe care o simte în mod constant. Privește absentă, pierdută în gânduri, trecătorii grăbiți ce înfruntă frigul cu stoicism. E atât de singură. Poate că ai ei au dreptate: o să ajungă o fată bătrână, decrepită și senilă, iar singurul suflet de care îi va păsa va fi, în cel mai bun caz, un câine.

Oftează adânc. Nici măcar un câine nu-și permite. Stă cu chirie de ani de zile. Totul a început cu un vis frumos. Un el. Apoi au mai fost câțiva ei. Nu mulți. Dar suficienți să știe că viața de cuplu nu e pentru ea. Nu știe să-și aleagă bărbații, nu e în stare să facă compromisuri, nu știe să păstreze o relație. Singurătatea e, în mare parte a timpului, mai ușor de suportat, chiar dacă sunt și momente când simte că se sufocă și are nevoie de o mână pe obraz sau de căldura unui corp aproape. Frații ei sunt căsătoriți, cu copii și le citește satisfacția în ochi de câte ori se întâlnesc. Nu că s-ar întâlni foarte des. În cercurile în care ei se învârt, ea nu prea își mai găsește locul. Mămici, pitici, tătici, planuri de viitor, grădinițe, școli, rate la bancă, credite, sunt părți ale unor lumi care pe ea n-o cuprind, cercuri trasate cu un compas pe care ea nu știe a-l folosi. Dar se bucură că ei au lăsat trecutul în urmă și au ales să creadă în oameni și în puterea dragostei, în ciuda faptului că modelul de căsnicie de care-și aduc aminte din copilărie implică palme, urlete și pumni și nu înțelegere, respect și sprijin.

Ea stă cu chirie. Nu-și permite un credit. Sau poate și l-ar permite, dar banca nu i l-ar da. Stigmatul statutului de celibatară. Calculatorul de rate o vede ca pe o inutilitate, ca pe un risc major, ea reprezintă categoria exasperantă care ar prăpădi bunătate de spațiu. Un singur om nu echivalează cu o familie. E o discriminare care doare, ca și cum dacă ești singur n-ai nevoie de spațiu personal sau de intimitate, ca și cum nu mai ai dreptul la fericire, dar a învățat să treacă și peste asta.

Cel puțin să viseze la o căsuță din povești, nu-i poate interzice nimeni. A devenit o fantezie de când a văzut ceva asemănător prima dată în proiecte de casă cu mansardă și, de ani de zile, i-a rămas întipărită în minte. Dacă închide ochii, o vede în detaliu.

N-a înțeles nicicând nevoia unora de a-și ridica palate, nu case; palate în care pur și simplu te pierzi, cu nenumărate camere și anexe, îngrămădite și pline cu mobilă până la refuz. Nu înțelege nici pasiunea pentru stilul minimalist, care e prea rece și simplu pentru gustul ei.

Dar înțelege oamenii care fug de lume, undeva sus pe un deal, într-o căbănuță de lemn cu pereții tapetați de cărți și un șemineu în care arde un foc strașnic. O atmosferă boemă și rustică, unde n-ar auzi zgomotul traficului sau bocănelile vecinilor. Pace, liniște și aer curat. O terasă îngustă de lemn cu două fotolii de răchită împletită, accesorizate cu perne moi și blănițe, o buturugă mare, lăcuită, pe post de măsuță.  Două camere, o bucătărie, o baie și neapărat o mansardă amenajată ca o bibliotecă. Ăsta-i visul ei de casă. Dacă ar fi destul de norocoasă să găsească un teren fără pretenții, într-un colțișor de sat uitat de lume,  care să-i permită o navetă decentă pentru jobul din oraș, n-ar mai opri-o nimic să-și urmeze visul. Următoarea mișcare ar fi să ia legătura cu un proiectant care să-i arate toți pașii ce trebuie făcuți.

Ar avea pretenția ca proiectantul să-i ofere, pentru a studia și a se convinge de priceperea lui, portofoliul său. La urma urmei, un profesionist ar trebui să se mândrească și să expună lucrările realizate, iar clientul ar căpăta siguranța și încrederea că proiectul lui e pe mâini bune. Ar alege o firmă de proiectare specializată deoarece oferă soluții personalizate și sigure, nu-și dorește o lucrare de duzină care satisface toate gusturile la grămadă și care implică riscul ca la sfârșit să ai nevoie de îmbunătățiri continue.

Un proiectant trebuie să fie ca un creator de modă. Să creeze fix pe măsura clientului. Casa să i se potrivească ca o mănușă pe personalitate și gusturi. Ea s-ar plia pe stilul  tradițional, rustic, cu mult lemn, combinat cu piatră de râu. Un exterior simplu și un interior care să emane ideea de căldura și acasă. Un living spațios și o bucătărie deschisă. Ferestre mari cât peretele, fotolii confortabile, covoare groase, culori calde ce ar duce-o cu gândul la peisajul tomnatic.

Piesa de rezistență ar fi mansarda, făcută din bușteni groși între care ar încastra rafturi de cărți. Ar îmbrăca toți pereții cu poveștile ei dragi, le-ar reciti în fața șemineului învelită-n pleduri groase, țesute, de țară. Ar vrea luminatoare pe acoperiș, să vadă ploaia și zăpada căzând. Să audă buștenii troznind, să urmărească valsul amețitor al ninsorii și să poată fi singură cu gândurile ei.

Ar avea o curte spațioasă, unde câinii ei ar avea loc să alerge și să-și consume energia, unde ea ar lenevi într-un șezlong cu o carte în brațe, când e vreme frumoasă, până ar răsări stelele.

Nu o sperie nici măcar ideea unor nămeți de zăpadă și a muncii cu o lopată, iarna.

Proiect-de-casa-parter-cu-etaj-Lavanda-AIA-Proiect-11Vrea să-și construiască casa astfel încât expresia „nicăieri nu-i ca acasă” să-i vină pe buze de câte ori îi trece pragul. De obicei, oamenii preferă să nu se implice în proiectul casei, lăsându-se pe mâna specialistului. Specialistul e important dar ea vrea să se implice, că doar e visul ei cel pe care el îl desenează pe hârtie. E proiectul ei de suflet, el doar îi transpune visul în realitate, deoarece e singurul care se pricepe la detaliile tehnice. Casa ei va fi locul unde își va petrece mare parte din timp, trebuie să fie locul care spune cine este, care o definește ca personalitate, va fi cadrul și spațiul esențial din povestea viitoarei ei vieți.

De aceea crede că trebuie să participe activ, să se documenteze ca pentru o lucrare de diplomă. Să-și ia notițe, să caute modele pe gustul său, să întrebe, să se informeze, să fie implicată. Nu și-ar lăsa visul pe mâna altora, ar sfârși dezamăgită. Și-ar face un plan cu principalele puncte la care n-ar putea renunța, detaliile care să-i asigure confortul și abia după ce ar avea schița brută ar consulta specialistul. Nu ar avea rețineri pentru a-i explica totul în detaliu, ar fi deschisă la idei noi ce i-ar putea îmbunătăți proiectul, ar pune în balanță avantajele și dezavantajele în funcție de sfaturile și experiența lui, ar conta pe ajutorul lui pentru a-și stabili bugetul pe baza unei liste detaliate a costurilor. Nu-i trebuie fler de artist, nici nu-l are, dar și-ar folosi imaginația pentru a încerca să-și satisfacă toate dorințele și nevoile, astfel încât rezultatul să fie cât mai aproape de visul său.

La construcția propriu-zisă nu prea ar avea cum să se implice, dar ar fi ideal dacă ar găsi un proiectant, un arhitect care să-i fie și diriginte de șantier. El ar putea superviza totul cu ochi vulturesc, astfel ar putea economisi bani și timp. Iar bănuții economisiți astfel cu ajutorul arhitectului, i-ar investi în amenajarea interiorului. Ar alerga după lucruri frumoase cu iz de vechi și de demult, ar fi atentă la fiecare detaliu pentru a se încadra perfect în imaginea de ansamblu, care trebuie neapărat să-i aducă aminte de-o casă țarănească, una așa cum a văzut în copilăria ei la bunici. Fiecare lucru trebuie să-și spună propria poveste care să-și găsească locul în povestea mare.

Acesta este un vis, probabil nerealizabil în viitorul apropiat, dar ea nu-și poate pierde speranța. Undeva, în lumea asta mare, trebuie să existe și un loc al ei.

 


Un gând despre “Căsuța din povești

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s