Refugiul de la Stillhouse Lake / Coșmarul de la Killman Creek – Rachel Caine (recenzie, seria Stillhouse Lake, editura Herg Benet)

Am citit păreri pro și contra despre această serie. N-o să încerc să demontez părerea nimănui, dar vă spun sincer că pe mine m-a încântat și am devorat-o pe nerăsuflate.

Am citit-o din perspectiva unei mame și a unei soții și am înțeles și sustinut fiecare mișcare pe care a facut-o Gwen după Eveniment. Gina este într-adevăr un personaj slab și aproape imposibil de crezut, dar transformarea ei este uimitoare. Unii ar spune că a fost exagerată, eu o să spun că este foarte veridică și, pusă în locul ei în acest scenariu de coșmar, aș fi fost și mai drastică.

Reacțiile ei sunt absolut normale. Paranoia de care se învinovățește și de care este, totuși, conștientă e urmarea firească a situației trăite pe propria piele și revăzută constant prin ochii înspăimântați și mintea traumatizată a unei mame supusă presiunii și amenințării constante.

Ca mamă, îți faci griji când nu ai nicio amenințare clară care să-ți bată la ușă. Îți faci griji când puiul tău de om trece strada singur sau folosește cuțitul pentru a-și tăia o felie de pâine, când întârzie un pic de la școală, când tușește de două ori. Cum ar fi să știi că sunt sute de psihopați care îți adulmecă urma? Care au dezvoltat o pasiune și un țel din a-ți face rău prin orice mijloace?

Cât de neînduplecată și severă ai fi, dacă asta ar fi realitatea de zi cu zi a vieții pe care o trăiești? Cât de paranoice ar fi regulile impuse celor pe care încerci să-i protejezi? Cât de stricte ar fi limitele pe care le-ai trasa?

Nu știu ce ar face și cum ar fi alții, dar vă pot spune că eu aș fi un zbir, un Cerber. Nimic nu s-ar mișca fără acordul și știința mea. Nicio gură de aer n-ar fi expirată fără permisiune. Nu știu dacă așa-s toți părinții, dar eu așa sunt. În situații disperate, nu te întrebi întâi dacă copilul te va mai iubi în urma deciziilor luate. Astea-s sunt întrebări bune de dezbătut în vremuri liniștite și fericite. În perioade marcate de risc și tragedii, primul gând e cum să-l scoți afară din zona de pericol cât mai repede. Te va urî dacă acționezi într-un mod prea radical? N-are decât. Singurul tău interes e să te asiguri că va respira când o face.

Iar Gwen asta face. Nu-și asumă riscuri decât dacă ea e cea care le va suporta. Copiii nu fac parte din niciun scenariu în care ar putea fi răniți.

Scenariul pe care sunt construite cărțile este descoperirea uluitoare făcută de o casnică docilă, în urma unui incident nefericit, că întreaga ei căsnicie este o minciună, că omul cu care doarme în pat de nouă ani și care i-a dăruit doi copii, este de fapt un monstru, un criminal în serie care-și satisface nevoia de sânge și tortură chiar în garajul aflat lângă casă. În urma acestei descoperiri care are ca urmare celebritatea, dar și suspiciunea colectivă că a fost complice la acel șir de crime, femeia se vede nevoită să-și schimbe radical viața. Casnica Gina este ucisă și supunerea și docilitatea ei este înlocuită de testări ale curajului și limitelor de proaspăt apăruta Gwen, mama disperată capabilă de orice pentru a-și proteja copiii.

Acuzată și achitată de judecător, dar nu și de societate, Gwen trăiește pe fugă, trecând prin filtrul neîncrederii și suspiciunii orice contact pe care-l are cu societatea. Nu caută ajutor, știe că nu va obține nicăieri așa ceva, vrea doar un refugiu în care să-și crească liniștită copiii, care s-o ajute să-și șteargă din memorie imaginile ororilor create de omul cu care s-a căsătorit din dragoste și unde să scape de hărțuirea și amenințarea permanentă a urmăritorilor, a armatei de troli ce se află neîncetat la un click distanță.

Coșmarul lui Gwen continuă s-o bântuie și în partea a doua, iar evadarea fostului soț o obligă să construiască scenarii care mai de care mai cutremurătoare, când refugiul pe care se bazase este vandalizat și pângărit.

Diferit față de partea anterioară, în continuarea seriei, povestea poate fi privită de cititor și prin ochii altor personaje, punctul de vedere al copiilor fiind foarte edificator pentru trauma și urmăririle acesteia asupra psihicului lor. Modul în care percepe realitatea Connor/Brady este sfâșietor. Rupt între dragostea pentru cei doi părinți și strivit de o realitate care-i este ascunsă și pe care n-o înțelege suficient de bine pentru a o și accepta, copilul este atras de partea monstrului căruia continuă să-i spună tată, deoarece nu îi cunoaște adevărata față. Nevoia stringentă de a simți iar dragostea și prezența tatălui aproape este doar mijlocul folosit de acesta pentru a se apropia. Singura problemă e că dorința lui de a lua contact cu propriii copii n-are nicio legătură cu dragostea sau dorul.

Gwen a avut parte de admirația mea de la început până la sfârșit. Nimic n-a reușit s-o facă să renunțe la statul de mamă, dedicarea ei este necondiționată. Singurul ei scop este protejarea propriilor copii, restul sunt doar detalii. Nici propria moarte nu e un preț prea mare.

De asemenea, Sam este un personaj interesant al cărui psihic este mult mai bine explorat în această a doua parte. Sentimentele contradictorii cu care se luptă întreaga carte sunt de înțeles și foarte bine punctate. Am empatizat foarte ușor cu aproape toate personajele din poveste. Și am sperat până la capăt într-o rezolvare care să le asigure pacea mult dorită.

Tu știi cu cine dormi în pat în fiecare noapte?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s