Proba 5 – SuperBlog: Călătoriile unui visător pofticios

Sunt genul de om pe care banii cheltuiți într-o călătorie îl fac mai fericit decât dacă ar fi cheltuiți pentru achiziționarea de diverse bunuri materiale. Experiența unei călătorii are un efect pozitiv mult mai mare asupra psihicului meu decât ceva ce ar putea să-mi măreasca averea. Sunt genul de om care acceptă și susține ideea că, atunci când pleci dincolo, nu iei nimic cu tine decât amintirile. Călătoria este o fereastră deschisă larg către lume, către locuri noi, culturi noi, mentalități diferite, experiențe unice. Călătoria presupune aventură și imprevizibil, presupune satisfacerea unor curiozități, e ca o hrană pentru suflet. Călătoria este timpul rezervat ție, după un an de rutină acasă – birou – acasă.

Ce-mi trebuie pentru Ocolul Pământului alături de Christian Tour?

Nu mare lucru. Strictul necesar ce poate fi îndesat într-un rucsac. O pereche de bocanci trainici și un ghid bun. Dispoziția necesară și curajul sunt la purtător în orice moment, vă asigur. Iar planurile sunt gata în capul meu de ani de zile, dar le găsesc și în circuite culturale Christian Tour sau în circuite exotice Christian Tour.

Cu cine aș pleca?

Aș avea nevoie de un singur om. Unul care să-mi satisfacă și încânte, cu gusturile și experiența culinară, papilele gustative: Gordon Ramsay. Oricum ideea de a pleca într-o călătorie cu un tip pentru care gătitul e o artă -când te afli la dietă- nu este chiar indicată, dar o să risc. De fapt nu-i risc, e o cauză pierdută din start! Îmi face omul ăsta o poftă de mâncare, când îl văd cum gătește, încât dacă aș sta în fața lui și mi-ar da o farfurie cu pietre, le-aș mânca pe toate și n-aș zice nici pâs! Am face un pact echitabil: el gătește numai curiozități și excentricități iar eu înfulec tot, fără comentarii. Aș ieși în avantaj sigur!

Unde aș pleca și ce aș vrea să văd?

Toată viața mea am visat să urc pe urmele incașilor, la Machu Picchu. Am 40 de ani și n-am reușit, dar asta nu înseamnă că am renunțat. Când mă gândesc la visul ăsta, simt efectiv cum mă înțeapă lacrimile în ochi. Cunoașteți senzația? V-ați dorit vreodată ceva atât de mult? Visez cu ochii deschiși la un circuit Valea Sacră – Machu Picchu – lacul Titicaca. Aș sta printre ruinele cetății, în fața Templului Soarelui, mâncând cea mai bună pachamanca din carne marinată de miel, făcută în cuptoare subterane, pe pietre încinse. Aș împărți-o cu Che Guevara iar el, în schimb, mi-ar povesti câteva picanterii din cele două călătorii făcute prin America Latină, în tinerețe, și mi-ar vorbi despre lucrurile care i-au întristat și înflăcărat spiritul, despre visurile și eșecurile sale.

AuthenticJapanEturiaBucAvionGIApoi aș zbura în Japonia. Aș alerga pe plajă, dezlănțuită și sălbatică asemeni unui taifun, cu stropii sărați udându-mi fața. M-aș opri în cartierul Dotonbori din Osaka, pentru a proba toate aromele și savoarea pe care bucătăria japoneză stradală o oferă lumii și pentru a vizita o ceainărie adevărată. L-aș provoca pe Ramsey să gătească oconomiyaki, sashimi și ramen… și mi-aș linge degetele. Aș poposi pe treptele mausoleului Shogunului Tokugawa unde, sub ploaia de flori de cireș, Mariko-san mi-ar fi gazdă la cea mai desăvârșită ceremonie a ceaiului și mi-ar șopti, cu vorba ei înțeleaptă, cum imposibilul e întotdeauna posibil dacă crezi. 

7.Angkor-Thom-in-Cambodia-shutterstock_305154677M-aș pierde prin jungla Cambodgiei, căutând sacrele ruine ale templelor budiste, uriașe monumente ridicate de oameni pentru a potoli setea de sânge a unor divinități crude. M-aș opri pe Terasa Elefanților din Ankgor și, sub ochii reci ai Cobrei lui Shiva, aș ospăta-o pe micuța cambodgiană ucisă într-un lagăr de muncă. I-aș oferi prahok și salată de flori de pui și de banane, am plânge împreună destinul ei și al milioanelor de oameni uciși în genocidul săvârșit de regimul comunist al khmerilor roșii conduși de Pol Pot și m-aș ruga zeilor pentru ei, pentru a reveni într-o viață următoare mai bună decât cea trecută.

patan-durbar-squareAș fugi în India, în mahalalele Bombay-ului, pe urmele unui Shantaram iubit, aș dormi lângă el într-un cort sărac, pierdut într-o mare de corturi, aș mânca doar cu mâna și aș mirosi plăcut, a sărăcie și omenie, ne-am spăla în Gange, apoi l-aș invita cu mine în Nepal unde ne-am plimba mână-n mână prin Palatul celor 55 de ferestre și prin Stupa Swayambhunath (Templul Maimuțelor), am traversa la pas Napanul, Orașul frumuseții, ne-am opri la poalele munților într-un sat de șerpași, unde Ramsey ne-ar găti fasole roșie cu mult curry, picantă și aromată, am admira Acoperișul Lumii pierdut printre nori și m-aș simți asemeni zeilor: de neatins, liberă și îndrăgostită.

petraAș ajunge în Iordania, sub un soare nemilos, și m-aș pierde în marea de nisip fierbinte. Aș poposi la Petra, comoara sculptată în munții Sahara, unică și vastă, veche de două mii de ani, supranumită și orașul roșu. Aș pune și eu un umăr sub o cruce pe o Golgotă aproape uitată de omenire și aș servi la ospețe, unduindu-mi șoldurile, alături de frumoasa Salomeea. Aș visa reîntâlniri între frați despărțiți de mici, crescuți diferit de palestinieni și israelieni și aș putea auzi, cu inima, glasul sângelui jelindu-și nedreptățile.

pe-urmele-faraonilor-din-egiptul-antic-iasi-2019-132M-aș desfăta în Valea Regilor, savurând un Baba Ganoush și o Shashouka, tolănită lângă o Cleopatră frumoasă ca o zeiță, ce-mi împărtășește secrete de alcov. Mi-aș plimba privirea peste măreția Piramidelor și a Sfinxului și-aș rămâne pietrificată, asemenea lor, realizând nimicnicia vieții unui om. Pentru că omul se teme de timp, iar timpul se teme de piramide. Și doar sub luna de șofran timpul se oprește și eternitatea poate fi atinsă cu degetele.

9view-to-sognefjord-in-norway-shutterstock-98384582

M-aș răcori în fiordurile nordice, pe urmele neînfricaților vikingi, bând mied și închinând pentru Odin, aș provoca urșii, aș pescui cu Ragnar în apele înghețate. Și probabil nu m-aș opri doar să-l văd, aș vrea și să-l gust.

 

M-aș trezi epuizată în patul meu de acasă, auzind respirația liniștită a celui mai iubit suflet din lume, fiica mea, și m-aș simți fericită, chiar dacă a fost doar un vis. A fost un vis frumos turul meu, m-am lăsat purtată de dorință și de ofertele foarte interesante propuse de Christian Tour. Dar n-aș refuza niciodată șansa să vizitez sau să călătoresc. Nu e loc în lumea asta pe care să nu-mi doresc să-l văd sau care să nu-mi ofere nimic de experimentat. Experiența sufletului este lucrul care te face bogat, chiar și atunci când n-ai niciun ban în buzunar.

Articol scris pentru SuperBlog 2019 – Proba 5. Ocolul Pământului alături de Christian Tour.

 

 

 

 

 


Un gând despre “Proba 5 – SuperBlog: Călătoriile unui visător pofticios

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s