Inés a sufletului meu

de Isabel Allende

Tot încerc romane de la Allende în speranța că poate voi înțelege din ce cauză s-a iscat isteria asta în jurul numelui ei sau măcar să reuşesc să rezonez cu stilul. Nici de data asta n-am găsit calea. Scrierea ei nu-mi inspira nici un fel de emoție. Singurul lucru bun pe care trebuie să-l recunosc e că e documentată, că ține cont de detaliile istorice şi afli multe lucruri de care n-ai fi auzit niciodată, dar scrie exact ca un istoric: detaşat, rece, foarte detaliat şi în viteză. Cel puțin în romanul acesta şi-a motivat viteza cu frica că-i moare personajul în mijlocul autobiografiei.

Acum,Moartea stă pe un scaun lângă masa mea şi aşteaptă. Există oare ceva mai pretenţios decât o autobiografie?

N-am auzit de Inés Suarez până la cartea asta, dar m-am documentat pe ici pe colo, şi, deşi e genul de femeie pe care aş admira-o, cartea n-a reuşit să mi-o apropie, şi ar fi avut toate atuurile să fie floare la ureche.

Inés a făcut istorie, s-a născut într-o lume dominată de bărbați, dar marea ei calitate a fost că acest lucru n-a speriat-o, n-a oprit-o, ci din contră. Pare că a impulsionat-o să dovedească că femeia nu e bună doar pentru a turna copii. Inés s-a născut într-o vreme în care femeia n-avea nici un cuvânt de spus. Era supusă întâi unui tată, apoi unui soț şi, la sfârşit, trăia la mâna copiilor. Ea a preferat să renunțe la toți pe rând. Şi la tată şi la soț, şi, obligată de soartă, şi la copii, în schimb, a făcut ceea ce nu-şi permitea mai nicio femeie în acele timpuri: s-a făcut auzită, temută şi respectată, dar, mai ales, a sfidat legile nescrise ale vremii.

Inés îşi spune povestea, grăbită de iminența morții, sincer, fără perdea sau inhibiții şi fără să se ferească: de la copila rebelă, la soție nemulțumită, la țiitoarea şi târfa unui cuceritor, la Guvernatoare şi soție împăcata până la văduva respectată şi avută. Inés e o deschizatoare de drumuri şi, chiar dacă istoria nu prea i-a recunoscut munca,  merită admirație. Poate n-o să aprobi toate deciziile pe care le ia, poate nu-i înțelegi toți paşii făcuți în viață, dar, în ansamblu, este o femeie hotărâtă care nu se lasă intimidată şi ştie să-şi stăpânească frica. Îi admiri tenacitatea şi modul în care reuşeşte să găsească rezolvare pentru orice obstacol care-i iese în cale. Îşi trăieşte viața după propriile reguli, îşi urmăreşte visurile şi ştie să-şi aleagă prioritățile.

Din păcate, nu reuşeşti să cunoşti prea bine nici unul dintre personaje, nici măcar pe Inés, deşi ea spune povestea. De foarte puține ori expune ce sentimente şi emoții a încercat, povestea se bazează doar pe relatarea evenimentelor pe repede înainte. Singurul personaj care mi-a părut rupt de mentalitatea vremii şi uman a fost ultimul ei soț, Rodrigo, dar nici el nu este foarte bine detaliat şi conturat. Cu cât înaintez în vârstă, sunt mai atrasă de caracterele blânde şi sensibile în defavoarea „băieților răi” care-mi făceau fluturii să roiască în adolescență.

Inés a sufletului meu este scrisă la persoana întâi şi este relatată ca o autobiografie a eroinei aflată în iarna vieții. Copila rebelă şi nesupusă, căsătorită din dragoste cu un bărbat afemeiat şi pasionat de jocuri, se trezeşte la realitate când acesta, vrăjit de mirajul aurului şi al îmbogățirii, pleacă spre Indii şi nu se mai întoarce. Deşi, timpurile nu permiteau femeilor să ia hotarâri şi să călătorească singure, Inés îşi înfruntă destinul şi mentalitatea vremii şi plecă spre America. Aici, aflând că este văduvă, îl întâlneşte pe Pedro de Valdivia, pentru care face o pasiune şi îi dedică următorii zece ani din viață (personal n-am înțeles ataşamentul ei şi mă aşteptam la deznodământ), şi alături de care colonizează şi întemeiază o țară, Chile. Dovedeşte în toți aceşti ani că are curaj, că este capabilă să găsească resurse acolo unde alții nu mai văd nicio speranță, că nu renunță niciodată la luptă şi că e o conducătoare înnăscută, în ciuda mentalității închistate şi înapoiate a vremii în ceea ce priveşte statutul femeii.

Evenimentele istorice sunt bine documentate şi reprezintă marele plus al cărții. Detaliile colonizării sunt atroce, sângeroase şi crude, şi de o parte şi de cealaltă. Ambele tabere s-au întrecut în fapte abominabile şi greu de imaginat.

Conchistadorii sunt lipsiți de  ruşine şi de umanitate: ajung ca nişte cerşetori, se poartă ca nişte hoţi şi se cred mari seniori. Aurul visat le întunecă mințile. Din partea lor, fiind tabăra ce se pretinde a fi civilizată, te aşteptai la mai multă rațiune şi simțire, în timp ce la indieni, fiind cei sălbatici şi amenințați cu extincția, îți vine să înțelegi mai uşor pornirile sadice.

Nu ştiam mai nimic despre colonizarea şi întemeierea acestui stat, deci informațiile au fost binevenite, dar povestea putea fi scrisă cu mai multă emoție şi ataşament.

Reclame

4 gânduri despre „Inés a sufletului meu

    1. Cred ca asta e stilul ei. Cel putin datele istorice sunt interesante. O sa incerc si Amantul japonez si Casa spiritelor care par cele mai apreciate din lista ei. Dar nu mai am mari asteptari.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s