Cimitirul animalelor

de Stephen King

Don’t you worry, baby, we’re going to Disneyland.

Recunosc ca nu sunt fan King (rog nu dati cu pietre), nici n-am citit prea mult, vreo trei carti. Dar am tot auzit de Cimitirul Animalelor si m-a pocnit curiozitatea. Trebuie sa admit ca mi-a placut, cu mentiunea ca nu-s genul care doarme cu supranaturalul in pat, dar facand diferenta dintre realitate si lectura, in ultima il accept in mod deschis si am invatat sa ma bucur de el.

Povestea incepe frumos si linistit cu mutarea doctorului Louis, a sotiei si a celor doi copii din mediul urban si agitat, undeva la tara, in apropierea unei paduri, intr-o casa veche dar frumoasa, cu vecini putini si o zona in imediata vecinatate invaluita de mister, legende si superstitii: Cimitirul Animalelor si „anexele sale”. O casuta draguta, utilata, pe drumul principal, in care familia incepe sa se simta ca acasa, aflata la hotarul dintre lumea civilizata si cea mistica a indienilor, amenintata doar de pericolul traficului de camioane care deja facuse multe victime printre animalele de companie din imprejurimi.

Angajat ca Sef al Dispensarului Medical al Universitatii din localitate, Louis se deprinde usor cu traiul molcom, dar si cu vecinul sau, mult mai in varsta, pe care incepe sa-l priveasca ca pe un prieten, pe masura ce-si petrec serile impreuna la o bere.

Linistea familiei se risipeste si evenimentele capata viteza unui carusel scapat de sub control, din momentul in care studentul Pascow are parte de un sfarsit tragic chiar sub ochii doctorului neputincios, in urma unui accident in campusul universitatii.

Moartea lui Church, motanul proaspat castrat al familiei si prietenul nedespartit al fiicei sale, imediat dupa o discutie lamuritoare cu aceasta (care are doar cinci ani), discutie ce a degenerat intr-un adevarat conflict familiar intre soti, despre inevitabila moarte si pierdere a celor dragi, il arunca pe Louis intr-o calatorie initatica, supervizata si explicata cu amanunte si exemple concrete, de proaspatul sau vecin si prieten, Jud. Finalitatea aventurii, dar si multe intrebari fara raspuns apar odata cu revenirea lui Church printre cei vii dupa ce, constatandu-i decesul, doctorul il ingropase intr-un loc in care pamantul era considerat sacru.

Din acest moment macabrul si grotescul se impletesc, tragediile se succed in lant, nervii cedeaza, imposibilul devine posibil si Louis, incapabil sa accepte cruda realitate, in ciuda avertizarilor primite de la Jud, ia in considerare puterea oferita de acest pamant mistic de a se juca de-a Dumnezeu, constient fiind ca aceasta actiune ar putea avea urmari sangeroase si imposibil de acceptat.

Am tot asteptat ca King sa se opreasca la un moment dat, sa lase o raza de soare macar undeva in departare, dar nu, a optat pentru intunericul absolut, fara nici o dara de speranta. Si culmea e ca mi-a placut mai tare decat un final mai soft si mai optimist. L-am indragit pe Louis, a fost preferatul meu si i-am inteles incercarea de a insela moartea, chiar daca am simtit nevoia de cateva ori sa tip la el cand facea lucruri stupide.  Pierderea celor dragi este un lucru teribil, iar solutia ce o avea la indemana era foarte greu de refuzat.

Concluzia e clara, oricat de mare ar fi durerea, oricat de greu ti-ar fi sa accepti pierderea, e mai bine sa lasi natura sa-si urmeze cursul fara sa intervii, pentru ca: Sometimes dead is better! Tot acest intuneric ce se imprastie si acopera partea frumoasa a lucrurilor, nu vine de afara, traieste in noi; monstrii nu se ascund in dulap sau sub pat, ci in interiorul nostru, iar in momentul in care durerea devine de nesuportat, judecata isi pierde rationamentul si genereaza un sir de probleme ce dezlantuie haosul.

Reclame

3 gânduri despre “Cimitirul animalelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s