Monstrii din Verity #1#2

de Victoria Schwab

It doesn’t matter

if you’re monster or human.

Living hurts.

Pamantul e impartit in 10 Teritorii cu populatii cuprinse intre 6 si 26 mil de locuitori si puterea concentrata in capitale. In Verity, o capitala sfasiata de lupte teritoriale, crime, anarhie, in care oamenii speriati si monstrii nascuti din umbrele violentei se lupta pentru suprematie, o fata, Kate si un monstru, August, incearca sa gaseasca cea mai umana si dreapta cale de a indrepta lucrurile.

Orasul este impartit in doua de Cusatura, o bariera de trei etaje intarita cu fier. Orasul de Sud este controlat de Brigada de Interventie Flynn, ajutati de monstrii Sunai. Orasul de Nord este dominat de Harker, care-si tine monstrii Corsai si Malchai aproape ca pe animale de companie, asigurand protectia oamenilor pe bani grei. Intre cele doua jumatati a fost negociat cu sase ani in urma un Armistitiu ce pare din ce in ce mai fragil. Daca Armistitiul cade, razboiul va pustii pamantul, deja distrus, iar oamenii vor deveni mancare pentru monstrii.

Corsaii erau umbre cu gheare si colti ce se trageau din acte violente, traiau in intuneric, nerezistand la lumina si se hraneau cu oase si carne, Malchaii proveneau din crime si se hraneau cu sange, iar Sunaii, cei mai rari, se nasteau din cele mai teribile crime: atentate,  atacuri armate, masacre, genul de evenimente ce implica pierderea mai multor vieti omenesti, toata acea durere si moarte revenind pe pamant intr-o forma foarte puternica ce ucide cu ajutorul muzicii si se hraneste cu sufletele pacatosilor. Sunaii sunt singurii care pot lua infatisare umana si par invincibili.

20190120_092122-collage

Un singur moment, o clipa de ratacire si pierdere a controlului, o actiune pe care-o vei regreta toata viata si omul se rupe in doua jumatati: inainte si dupa. Om si monstru. Lumina si umbra. Inocenta si vina.

Sing you a song

and steal your soul.

Kate incearca sa-si infranga empatia catre semeni, ascunzandu-se in spatele unui zid de tacere si raceala. Distanta si rezerva sunt mijloacele prin care incearca sa se protejeze de durere, dezamagire si tradare. August, in schimb isi cultiva latura umana, incearca sa-si imprime in comportament sentimentele si actiunile unui om obisnuit, si pana sa o cunoasca pe Kate, chiar reuseste, dar dupa fuga fetei, suferinta e prea mare ca sa-i faca fata si August se schimba. Schimba modul in care alege sa se infatiseze in fata oamenilor. Crede ca o infatisare monstruoasa va tine oamenii la distanta, iar el nu va mai fi ranit atunci cand acestia dispar. Dar asta nu inseamna ca nu mai simte durerea, inseamna doar ca o ascunde si o pastreaza, ingropata adanc, doar pentru el. Inca simte dorinta disperata, imposibila si inutila de a fi uman, dar o impinge in fiecare zi mai adanc in sufletul sau. Dar cu cat se straduie mai tare sa o inece, cu atat mai violent riposteaza ea si iese la suprafata zi dupa zi. August nu este convins de menirea sa ca justitiar, simte durerea si vina sufletelor pe care le elibereaza, si simte vina faptelor sale, s-a nascut pentru a fi un monstru si pentru a curata lumea de umbre, dar nimeni nu l-a intrebat daca vrea sau daca este in stare s-o faca.

Cat cantareste un suflet?se intreaba.

Mai putin decat un trup.

Mi-a placut modul in care autoarea a ales sa construiasca Sunaii, diferit fata de ceilalti monstrii, avand fiecare o inclinatie catre alt instrument si un mod inedit de a lupta si a distruge umbrele: Leo alegea dreptatea, Ilsa inclina catre fantezie magica, Soro era sigur de menirea si rostul sau, iar August era motivat de nevoia de a se simti uman.

Schwab imparte oamenii in buni si rai, in inocenti si pacatosi, in suflete albe si negre, dar in partea a doua lucrurile se complica si apare o varietate de tonuri de gri, in momentul in care oamenii nu-si mai pot decide actiunile. Controlul a ceea ce fac nu mai e in mainile lor, sunt doar marionetele unui  monstru nou aparut. Si atunci cine e de condamnat? A cui e vina? Pe umerii cui cade pacatul?

Lumea nu mai poate fi impartita doar in corect si gresit. Linia care despartea binele de rau nu mai e asa simpla si clara, iar August se intreaba cum vor fi departajate sufletele de acum, cui ii va fi atribuita vina, cand sufletele nu mai apar intr-o singura nuanta, ci in doua care se impletesc.

Prima parte a distopiei e foarte bine conceputa, are un ritm alert, elementele sunt bine imbinate pentru a da nastere unui univers postapocaliptic fascinant, o lume intunecata fara nici un fel de sansa la salvare sau viitor, plina de pericole si foarte credibila. A doua parte m-a dezamagit un pic. Mi-ar fi placut ca personaje precum Ilsa si Soro sa fie exploatate mai bine, mai aprofundate si mai bine explicate. De asemenea, monstrul proaspat aparut nu a avut parte de povestea din spatele aparitiei. De unde vine si ce l-a creat? Este total invaluit in mister. Transformarea lui Kate intr-un vanator de monstrii nu este bine punctata, pur si simplu ne este servita ca produsa fara detalii. Cum, cand, cu ce ajutor? Nu stim. Nici cele doua personaje principale n-au mai fost asa bine analizate interior. Dar ca intreg mi-a placut.

Finalul este un pic grabit, mi-a dat senzatia ca autoarea abia astepta sa ucida cat mai multe personaje si sa termine cartea, dar e plin de optimism si speranta ca mai exista o sansa pentru omenire.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s