Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani si ¼ ani

Hendrik Groen are 83 de ani si locuieste intr-un camin de batrani din Amsterdam. Este in varsta, dar isi pastreaza inca sufletul de copil. Batranetea, bolile si frustrarea neputintei n-au reusit sa-i infranga pofta de viata si curiozitatea. Inca simte nevoia de actiune si de noi experiente. Vaicarelile si inactivitatea colegilor de suferinta il plictisesc si, chiar, irita. Nu suporta discutiile despre boli, tratamente si vreme. Si, din fericire pentru el, mai gaseste cateva specimene care sa-i semene. Impreuna cu acestia, infiinteaza un club, numit „Batran, dar nu mort”, care sa-i ajute sa omoare rutina, organizand diverse activitati, plimbari si vizite. Gandul ca ar putea sa inceapa sa se comporte ca o leguma nu-l incanta deloc si ca sa combata acest pericol isi achizitioneaza chiar un scuter pe care nu se sfieste sa-l foloseasca, chiar si pe ploaie. Lupta cu toate fortele sa-si invinga pesimismul si sa nu uite sa se bucure de viata. Si, cu toate ca moartea sta vesnic la panda si aproape constant cate unul dintre locatari dispare sau sufera diverse accidente, cu toate ca este cateodata asaltat de regrete si dureri din trecut, Hendrik, chiar, reuseste sa guste placerile vietii. 

E grea si urata batranetea, ma sperie cumplit, mi-e groaza sa ma gandesc la ea, dar cred ca am privit pana acum lucrurile din unghiul gresit. Hendrik evita colturile si alege sa ramana in centrul vietii sale, si, nefiind obstructionat de unghiuri, o vede in toata splendoarea ei si reuseste s-o guste din plin, in ciuda piedicilor puse de boli si regrete.

Nu-mi doresc sa traiesc vesnic, doresc sa traiesc doar atat cat voi fi in stare sa ma descurc singura, nu-mi place sa depind de nimeni si m-as uri daca as deveni o povara, dar as fi foarte mandra de mine sa reusesc sa-mi mentin aceeasi aciditate, ironie si pofta de viata, chiar si atunci cand un simplu zambet reprezinta o amenintare pentru mobilitatea falcii sau pentru precipitarea incontinentei urinare.

Hendrik ne indeamna sa nu ne comparam cu altii, sa ne ascultam doar pornirile inimii, sa nu uitam cine suntem si ce ne place, sa nu lasam ridurile si firele albe sa ne transforme in moroconosi, ursuzi si satui de viata. Alege sa imbatraneasca frumos si demn, priveste aceasta parte a vietii ca pe o perioada de aur, evita sedentarismul, pesimismul, emotiile negative.

O recomand cu zambetul pe buze si va las cateva paragrafe in caz ca nu aveti motiv sa zambiti azi:

Motivul prelevării de organe de la pacienți în viață e că acestea sunt mai proaspete. Nu știu dacă la noi se poate vorbi de proaspăt. Rinichii au aici și ei în medie 89 de ani. Nu știu exact cum stă treaba cu termenul de valabilitate al organelor.

Știrea din ziar e totuși un pic cam sumbră. Nici nu vreau să mă gândesc la un miracol medical: în ciuda așteptărilor, cineva își revine în urma unui atac de cord sever după ce tocmai i-au fost extirpați rinichii.

Din păcate pentru ea, Dumnezeu și cu mine ne-am înțeles să nu ne mai deranjăm unul pe celălalt.

Încetul cu încetul, sintagma „azil de bătrâni” a început să devină inconfortabilă. „Bătrânii” au devenit „oameni de vârsta a treia”. Azilul de bătrâni a devenit un centru de rezidență pentru bătrâni. Centrul de rezidență pentru bătrâni a devenit un centru de asistență. Iar mai nou, sunt afiliat la o organizație comercială de prestări servicii în cadrul asistenței axate pe necesitățile individuale. Acum pricep de ce cheltuielile au scăpat de sub control.

Vinerea Mare. Odinioară, la ora trei, trebuia să avem un moment de tăcere și să ne gândim la sărmanul Iisus. Dacă în Țările de Jos de-acum un tată și-ar lăsa fiul țintuit pe o cruce, la centrul psihiatric Pieter Baan n-ar ști ce să facă cu un asemenea psihopat. În orice caz, n-ar fi eliberat condiționat dacă ar mai avea și alți copii. Ar primi cu siguranță interdicția de-a intra în orice magazin de cherestea.

Nu demult credeam că dacă ai ajuns să folosești scutece, ai atins limita de jos a demnității, însă acum observ că sunt mai flexibil cu limita asta. Eu, broscanul în oala de gătit.

Nu-mi place locul de fumat rezervat locatarilor în interiorul clădirii. Ești obligat să respiri și fumul celorlalți. Foarte nesănătos.

— Am de gând să devin o mare cheltuitoare acum, la bătrânețe. Contul trebuie golit înainte să nu mai știu ce e un cont.

Cred că asta e abordarea corectă a demenței.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s