Urmasii de sange si os

de Tomi Adeyemi

Cu unsprezece ani in urma, in tinuturile Orïshei, majii si sêntarii au fost macelariti din ordinul unui rege orbit de o razbunare nedreapta, si, odata cu ei, a disparut si magia din lume.

Intr-o zi, magia respira. In urmatoarea, murise.

Legatura dintre oameni si zei a fost intrerupta, divinerii, urmasii majilor, traiesc ca niste paria, inrobiti si umiliti la marginea societatii. Parul alb, atingerea zeilor, le este dar si blestem, iar pentru a declansa magia latenta ce le curge prin sange au nevoie de o ancora care sa reinnoade legatura cu zeii si Mama Cer.

Viata lor e un calvar, umbrele trecutului ii bantuie, legile sunt dure, taxele datorate catre nobili ii arunca in robie, la obsti, iar moartea se grabeste sa apara din ce in ce mai timpurie si mai necrutatoare printre ei. Limba lor, yoruba, limba incantatiilor, limba desprinsa din limba zeilor, senbaria, este interzisa si valul uitarii incepe sa se astearna peste ea.

Au existat zece clanuri de maji, fiecare avand o putere magica si un zeu ocrotitor. Mama Cer a creat zeii si zeitele si fiecare a intruchipat cate o bucata diferita din sufletul ei, harul fiecaruia fiind special. Majii au fost copiii ei de sange si os ce au fost predestinati sa primeasca magia din mainile zeilor. Dar acum zeii au amutit si Mama Cer si-a intors fata, incercand parca sa evite amaraciunea si trauma poporului iubit. Iar in sufletele divinerilor orfani au ramas doar tipetele parintilor macelariti, agonia lor violenta, durerea fara sfarsit si lupta pentru supravietuire.

2019-01-03 13.47.26

Zelie este tanara dar n-a uitat ororile si cruzimea cu care i-a fost ucisa mama si infrant spiritul razboinic al tatalui. In sangele ei curge asheul Seceratorilor iar ambitia ei este nemasurata. Mandra, apriga, neinfricata, motivata, fascinanta, dar cu sufletul sfasiat de durere si frica, si dedicat total dragostei pentru familie si popor, pleaca in calatoria ce va defini initierea ei ca maji, insotita de baiatul care i-a stat toata viata alaturi si a protejat-o, si fiica celui mai mare dusman.

Fugari, vanati si incoltiti au o singura sansa sa readuca magia, inarmati cu relicvele sfinte trebuie sa infaptuiasca ritualul in timpul Solstitiului centenar in Templul Zeilor de pe Insula Magica.

Nu-i e usor sa-si convinga magia sa se manifeste. Nu are un intelept aproape care sa-i arate pasii. Ceea ce a invatat de la Mama Agba e prea putin ca sa-i faca asheul sa erupa. Trebuie sa gaseasca singura calea spre zei, cu mijloacele pe care le are la indemana. Trebuie sa-i convinga pe zei sa mai stea odata alaturi de poporul pe care obisnuiau sa-l ocroteasca. Are nevoie de tot ajutorul pe care-l poate obtine. Curge sangele ei suficient de puternic incat Mama Cer sa-i auda incantatiile?

Zeii nu fac greseli.

Lumea Orïshei iti pune la incercare limitele imaginatiei. Este atent si viu creata, bogata in informatii si detalii, structurata pe clase sociale si plina de creaturi fantastice. Povestea este spusa din puncte de vedere diferite, capitolele se succed cu repeziciune si personajele principale devin pe rand instanta narativa principala. Ritmul e antrenant si plin de suspans, iar personajele analizate atent si profund, atat direct prin ganduri si introspectii, cat si indirect prin relatiile si interactiunile cu ceilalti.

Am empatizat cu fiecare in parte, chiar si cu antieroul, m-am bucurat de fiecare succes si am intampinat cu frustrare si dezamagire fiecare esec si tradare, dar cel mai aproape m-am simtit de Amari datorita evolutiei ei pozitive cu fiecare pagina intoarsa. M-a incantat transformarea ei, dintr-o printesa speriata, naiva, pierduta, ranita, care a trait toata viata intr-o colivie de aur rupta de realitate, intr-o razboinica hotarata, intr-o necrutatoare Leonara.

Curajul nu rage totdeauna. Valoarea nu straluceste totdeauna. 

I-am admirat neclintirea si determinarea, modul in care isi asuma vina tatalui ca pe propria vina, modul in care-si invinge teama, hotararea sa-si spele constiinta si sa-si reabiliteze descendenta, facand ceea ce e drept, chiar daca asta ii sfasie inima si ii zguduie din temelii toate principiile dupa care a fost crescuta.

O panza de emotii tesuta in spatele unui zid de tacere.

Sfarsitul mi-a dat iar frau liber imaginatiei si promite, printr-o continuare la fel de captivanta, sa aduca mai multa magie si dreptate.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s