Sa bati din palme cu o singura mana – Richard Flanagan (recenzie)

de Richard Flanagan

Dupa cum stiti, unii dintre voi, sunt in plin maraton si n-am timp de recenzii, dar nu pot sari peste cartea asta fara sa va spun doua vorbe. Pentru ca mi-a placut asa tare, pentru ca e atat de bine scrisa, atat de profunda si cu un final plin de speranta, incat trebuie sa v-o recomand. Sunt constienta ca fiecare are gusturile lui,  inclinatiile si pasiunile sale si ca, in mare parte, lectura ti se muleaza pe temperament si experienta anterioara de viata. Iar cartea asta s-a mulat pe mine ca manusa. Am empatizat cu Sonja total. Total. Si desi, la inceput, mi-a fost frica s-o privesc ca pe o viitoare mama, si nu mi-a parut ca traumele din trecut ar ajuta-o pentru a indeplini acest rol, pe parcurs, m-a surprins placut, mai mult decat placut, si m-a convins ca va fi o mama, nu perfecta, dar peste medie. Nu stiu cum e sa cresti fara mama, pe mine mama m-a sprijinit permanent si este tot timpul langa mine, mi-a oferit intotdeauna primul umar pe care sa plang si primul zambet care sa ma incalzeasca. Fara ea, n-as fi nimic. Nu stiu nici cum e sa ai un tata care sa te iubeasca, dar care sa se teama sa ti-o arate. Al meu n-a facut nici una, nici alta, doar a ranit, fara remuscari si fara pareri de rau. Simt constant golul lasat de lipsa dragostei paterne, nu sustin ca nu mi-as dori sa o simt, dar m-am resemnat si am renuntat sa mai sper. Sunt totusi norocoasa si legea compensatiei mi-a dat sansa sa am parte de dragoste in viata de la oameni deosebiti, asa ca nu ma victimizez.

Pe de alta parte, citind cartea asta, am senzatia ca legea compensatiei de care vorbeam mai sus, oboseste cateodata, isi ia concediu si-si uita atributiile. Iar vietile unora sunt doar un nesfarsit chin de la cap la coada.

Una peste alta, razboiul este unul dintre dusmanii vietii. Invingator sau invins, odata ce razboiul ia sfarsit, iadul continua sa-ti fie ambient. Pentru un om cu valori si principii sufletesti normale, obligat sa ia parte la acesta tragedie, constiinta nu-si mai gaseste linistea si pacea. Cosmarul ororilor te urmareste neincetat si bucatica de suflet care-a scapat din razboi este ciopartita incet de amintiri si neputinta de a schimba lucrurile tot restul vietii. Urmarile, traumele razboiului fac oamenii sa reactioneze diferit, in functie de ajutorul pe care-l capata sau de puterea individului. Unii innebunesc, unii renunta la verticalitate si decad, unii se obisnuiesc asa tare cu violenta incat nu se mai pot opri, unii isi asuma si incearca sa-si rascumpere pacatele, altii, pur si simplu, gasesc ca moartea-i mai usor de indurat.  Oricare ar fi optiunea, sa iti reiei viata dupa razboi este o mare provocare.

In carte gasim povestea unei familii care decide sa paraseasca Slovenia si sa plece in Tasmania, sperand ca distanta ii va ajuta sa depasesca durerile suferite in razboi. Vad noua tara ca pe un pamant al fagaduintei, unde succesul e garantat, dar in schimb gasesc doar un altfel de iad: al neputintei de a se integra, al refuzului de a fi acceptati, al imposibilitatii de a uita si de a se vindeca. Curcubeul inselator al prosperitatii se dovedeste a fi doar o mlastina a nefericirii. Oamenii sunt schiloditi psihic de experienta dramatica prin care au trecut, nu pot vorbi despre cruzimea si atrocitatile indurate, dar nici nu pot uita. Modul in care ura si ranchiuna izbucnesc si sunt eliberate nu face decat mai mult rau si ca alti nevinovati sa sufere.

Ca și cum inocența, gândi Sonja, n-ar fi fost ceva pierdut demult, o stare naturală în care te-ai născut înainte ca viața s-o murdărească pentru totdeauna, ci mai curând ceva ce putea fi atins numai după ce treceai prin toate relele pe care ți le punea viața în față. Era pierdut și condamnat să piardă, era blestemat și trăia cu cei blestemați, dar într-un fel, datorită vieții de care avusese parte, căpătase o anume inocență. 

Este o carte trista, plina de intamplari brutale si nefericite, plina de disperare si neputinta, de degradare si pierderi, dar in ciuda acestor lucruri umanitatea invinge si speranta renaste. Pana la urma, sufletul nu se poate vindeca decat cu blandete, iar inocenta nu este niciodata pierduta definitiv. Viata este doar suma alegerilor noastre. Iar a fi bun nu costa nimic.

Batutul din palme cu o singura mana nu poate fi auzit de ureche, dar poate fi simtit de suflet. E ca un strigat de ajutor ce nu poate fi perceput decat de cei care te pastreaza in suflet. Si, nu stiu de ce, dar sintagma ma face sa ma gandesc la lupta dusa pentru a-ti schimba destinul deja trasat. Intoarcerea dupa 22 de ani acasa mi-a parut curajoasa si disperata, in acelasi timp, ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar mai fi putut face pentru a se salva. Indecisa, speriata, traumatizata, bantuita de trecut, singura si insarcinata,  isi cauta aici, in locul asta uitat de lume, cioburile propriului suflet pentru a incerca sa le lipeasca la loc. Un suflet atat de incercat, distrus de abandonul mamei si indiferenta si decaderea tatalui.

Umbrele trecutului omoara din fasa relatia fiica-tata. Este un joc de-a soarecele si pisica in care fiecare e inspaimantat ca o sa piarda tot. Complexitatea trairilor interioare, teama de a fi abandonat, parasit, neiubit, lupta dintre a ierta si a intelege, le ingheata pornirile de afectiune. Iar timpul petrecut departe unul de celalalt, a cascat prapastia si mai mult. Nu e usor sa recladesti de la zero o relatie facuta scrum cu doua decenii in urma.

Am adorat titlul, m-a convins sa citesc cartea fara sa stiu despre ce e vorba. Iar coperta primei editii este mult mai reusita decat cea a editiei in romana, drept pentru care am ales s-o folosesc.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s