Murind cand vine primavara

de Ralf Rothmann

De pe patul de moarte a unui Walter bolnav si batran, ne intoarcem brusc in timp, inrolati miseleste si aruncati in randurile unei armate ce se retrage haotic. Actiunea incepe spre sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, cand nazistii, simtind infrangerea, dar nerecunoscand acest lucru, si in disperare de cauza, inrolau tot ce putea sa tina in mana o arma. Eroii sunt doi tineri vacari, unul chiar ucenic, ce implinesc optsprezece ani dupa plecarea pe front.

Aliatii deja erau in drum spre Berlin iar nazismul se prabusea sub bombele lor.

Educati sa slujeasca si sa respecte viata, chiar si a animalelor, se trezesc intr-un iad dezlantuit, neinstruiti, necopti si nepregatiti pentru ce avea sa urmeze. Un iad unde mormintele erau mai numeroase decat cei inca vii.

Este un caz particular ce poate fi generalizat si raportat la scara larga pentru tragedia a mii de tineri nevoiti sa lupte intr-un razboi ce nu era al lor. Neindoctrinati de telul suprem, ei au fost victime ale propriilor lideri, obligati sa-si paraseasca traiul tihnit, sa indure lipsurile, durerea, pierderile si disperarea luptei, ajungand sa vada moartea ca pe o izbavire, in comparatie cu ce le oferea viata. Principiile lor morale sun zguduite din temelii la contactul cu razboiul. Nimic din vechea viata nu-si mai gasea locul pe front. Valori ca empatia, solidaritatea, omenia, mila erau sterse cu buretele in lupta pentru supravietuire.

Dintr-atat nu piere lumea..

Scrierea este simpla si usor detasata, nu are tendinta de a-ti smulge lacrimi, dar ororile sunt bine conturate sub pojghita subtire a ironiei.

Este o poveste despre prietenie si dragoste, despre familie, despre traumele razboiului care te obliga sa te retragi si sa optezi pentru tacere deoarece ti-e imposibil sa impartasesti amintirile cruzimii si a violentei cu cei care n-au fost martori la ele. Este despre baieti prea tineri, carora razboiul le frange visele si sperantele. Este tot despre victimele nazismului, dar de data asta victime sunt cei ce faceau parte chiar din armata nazista.

Asta-i razboiul unor cinici care nu cred in absolut nimic decat in dreptul celui mai tare. Cand de fapt sunt marunti si nevolnici, doar i-am vazut pe campul de lupta. Bruftuluiesc in jos, se gudura in sus, si macelaresc femei si copii.

Neputinta de a-ti salva prietenii, obligatia de a-ti indeplini sarcinile in detrimentul umanitatii si al codului etic sapa adanc in constiinta umana, lasa urme adanci si afecteaza psihicul iremediabil. E o imagine a iadului, a disperarii si a atrocitatilor. Razboiul inseamna moarte. Pierderile sunt si de partea invinsilor si a invingatorilor. Nimeni nu iese castigat din el. Oamenii pe care ii doresti langa tine continua sa moara iar tu esti incapabil sa-i ajuti.

Funia va strange prea tare? Glontul vi se pare prea iute? Pai atunci, ia incercati o delicioasa septicemie! Trei saptamani de convulsii pe patul de boala, la caldurica in propriul cacat, si-n cele din urma o sa-i auziti pe ingeri cantand. Gratis pentru membrii de partid. Oamenii o platesc cu viata.

Cartea nu are o tristete sfasietoare, deoarece perspectiva autorului este una neutra si nu cade in dramatism dar este foarte bine conturata, reala si obiectiva tocmai datorita detaliilor care definesc tragediile.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s