Trilogia Grisha

de Leigh Bardugo

Teritoriul Ravkai, o tara cu un trecut maret, este amenintat de extinderea iminenta a intunericului ce domneste in Falia Umbrei. Si odata ce intunericul va inghiti pamantul, nimeni nu va scapa de monstrii ce salasuiesc acolo.
Alina este o tanara orfana, crescuta din mila la un conac, alaturi de cel mai bun prieten, Mal. Dar puterea pe care-a incercat s-o ascunda de copil, impingand-o adanc inauntrul ei, iese la suprafata in momentul in care viata ii este amenintata, fiind vazuta ca dar, de unii, si ca blestem, de altii. Puterea o arunca in lumea neamului Grisha, cei inzestrati cu puteri supranaturale, aflati sub conducerea Intunecatului, care oferindu-i rolul de favorita o antreneaza si o ajuta sa-si descopere potentialul. Despartita de Mal, speriata de ceea ce afla ca poate face, sedusa de Intunecat, vrajita de viata luxoasa din Palat, ametita de gandul unui viitor fara monstrii, Alina se trezeste in mijlocul unei lupte pentru putere in care oamenii sunt simplii pioni sacrificati. In cine sa se increada? Are ea forta sa-si stapaneasca harul si sa imprastie intunericul Faliei? Va putea ea sa se opuna celor ce par mult mai puternici ca ea si sa-si traseze singura destinul?
Ultimele doua parti ale trilogiei au un impact si un ritm mult mai antrenant decat prima. Personajele se contureaza mai bine. Relatiile dintre ei se complica si se consolideaza. Iar aparitia printului Nikolai, din partea a doua a fost delicioasa, din punctul meu de vedere. Lumea este tot mai bine populata cu personaje de toate categoriile.

In partea a doua a trilogiei, Intunecatul revine cu forte nou plasmuite si cu puterea sporita de magie interzisa, hotarat, ca de data asta, sa-si puna in aplicare planurile si sa stapaneasca Falia si, implicit, Ravka. Alina si Mal fug din calea lui, incercand sa se ascunda, dar nimeni nu poate scapa de Intunecat. Norocul nu pare a fi de partea lor, in momentul in care marele lor dusman ii prinde, dar soarta le zambeste prin ochii sireti ai unui corsar neinfricat, Sturmhond, plin de secrete, a carui identitate dezvaluita le promite sprijinul visat. Reintoarsa in Orasul Viselor, fortificata cu doua Amplificatoare si tanjind dupa al treilea pentru a-si stabiliza puterea, Alina ia locul Intunecatului si comanda peste Armata Grisha. Dar legatura cu Intunecatul este inradacinata adanc si o leaga de acesta cu un fir invizibil. E oare suficient de puternica, asa incompleta, pentru a-l invinge definitiv pe cel care o urmareste din umbra? Va reusi sa-si stapaneasca emotiile  umane si sa se concentreze pe planul de a salva tara?

Ce este infinit? Universul si lacomia oamenilor.

Partea a doua e mult mai buna si mai intensa decat prima parte. Actiunea se deruleaza mai rapid, personajele prind contur, relatiile se complica, puterile cresc, asteptarile sunt din ce in ce mai mari. Din pacate, Mal ramane pe ultimul loc in topul preferintelor mele, dar relatia cu Sturmhond, alias Nikolai, m-a amuzat si mi-a parut mult mai plina de viata si culoare. Imi facusem mari sperante pentru viitorul lui.

Ultima parte explodeaza, iar focul ei de artificii face lumina peste secrete stravechi bine ascunse. Lupta Alinei se intensifica, frica de esec o urmareste si o obliga sa faca alegeri dureroase. Umbra Intunecatului ii tine captiva o parte din inima. Forta lui de atractie este, in unele momente, imposibil de evitat. Dar telul trebuie indeplinit, oricare ar fi sacrificiul cerut. Goana dupa ultimul Amplificator continua, dar nimic nu este ce pare a fi si viitorul, in loc sa-i vindece din spaime si rani, le amplifica si le adanceste. Soarta Ravkai sta in mainile ei. Va fi ea in stare sa-si smulga inima din piept si sa ofere poporului obosit de razboaie, lumina unui inceput curat?

Trebuie sa recunosc ca finalul a fost un pic dezamagitor pentru mine. Altceva mi-am dorit. Cel putin pentru unele personaje. Dar o inteleg pe autoare pentru alegere, stiu ca inima ei de „mama” iubitoare a simtit nevoia sa-i faca loc lui Mal in poveste si accept acest lucru, chiar daca pe mine nu a reusit sa ma prinda in plasele farmecului sau.

Am suferit un pic pentru soarta personajului meu preferat, Nikolai. Mi-as fi dorit ca potentialul, pe care-l promitea personajul asta la inceput, sa sporeasca pe parcurs, dar, iarasi, autoarea a ales altceva. Ii accept soarta doar pentru ca am inteles ca povestea lui va continua cu o alta serie. O astept plina de entuziasm.

E adevarat ca n-am reusit sa ma lipesc prea tare de personajele principale, dar am avut, in schimb, doua mari slabiciuni printre personajele secundare si, ambele s-au conturat incepand cu a doua carte: Nikolai si Baghra.

De ce Nikolai? Pentru ca e entuziast, neinfricat, temerar, necugetat, adorabil, optimist, arogant, iubitor de adrenalina in doze mortale, empatic, sociabil, plin de secrete. Este un iures de emotii, trairi, idei, visuri si planuri, ascunse sub masca arogantei si a sarcasmului. El e omul potrivit la locul potrivit.  Omul care nu renunta niciodata. Omul care nu-si pierde speranta. Omul de care s-a indoit tot timpul, si pe care l-a banuit de tradare, dar pe care nici macar transformarea Intunecatului nu l-a putut subjuga. El e omul care n-a dezamagit niciodata. Am suferit cu el in intuneric, mi-am jelit printul elegant si stralucitor cand a cazut si am zambit plina de speranta la sfarsit. Stiu ca are puterea sa-si schimbe soarta. Stiu ca sufletul lui n-o sa accepte decat un destin maret. Si-l astept nerabdatoare sa se intoarca.

Cea de-a doua slabiciune, Baghra, a fost personajul infiorator, cotoroanta usor de urat, si la fel de usor, chiar mai usor, de admirat. A fost magnifica, tare ca o stanca, neinfricata, de nezdruncinat, de neinduplecat si de neclintit. Nimic n-a putut s-o opreasca in a-si pune in aplicare planul. Nici un Grisha, nici un om, nici Invocatoarea Soarelui, nici propria dragoste materna. Am empatizat total cu durerea ei ascunsa, cu fatada necrutatoare, cu comportamentul de vrajitoare malefica si nemultumita, dar, mai ales, cu hotararea ei finala.

Blestem sau dar? Ce-i va aduce Alinei toata aceasta calatorie scaldata in lumina? Maretie sau ruina? Orice ar fi, amplificatoarele trebuie reunite sub puterea ei. Nimic nu trebuie sa-i stea in cale pentru a reusi sa-si duca planul la capat. E oare timpul ca Intunecatul sa se pregateasca sa devina istorie, la fel ca Morozova?

Va reusi ea sa raman aspra, calculata si neinfricata. Va reusi sa-si nesocoteasca pornirile inimii? Ce-o ameninta mai tare? Vinovatia? Grijile? Ranile? Frica? Lacomia? Eu v-am povestit destul, restul descoperiti singuri daca va mana curiozitatea.

Reclame

7 gânduri despre “Trilogia Grisha

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s