Shantaram

de Gregory David Roberts

Daca n-ai resurse financiare, sau timp, sau, din diverse alte motive, iti e imposibil, dar iti doresti cu ardoare, sa te intalnesti cu India, te sfatuiesc sa-ti iei o ceasca de ceai, cafea, merge chiar si un pahar de vin, sa te asezi in cel mai comod fotoliu pe care-l ai la indemna si sa intri in portalul Shantaram. Dureaza o secunda sa te teleportezi, iar senzatia merita tot timpul, pentru ca e una din chestiile alea „de nepretuit”. Te arunca in mijlocul multimii, simti trepidatia strazii, aromele imbietoare de mirodenii, pofta de viata si veselia innascuta a oamenilor, esti avid de nou si informatie, si-ti doresti sa nu mai gasesti calea inapoi.

Cam asta este Shantaram pentru mine, o poarta catre un taram cum nici nu-ti imaginezi, e culoare, e zgomot, e o multitudine de mirosuri, e rai si infern, e tara celor un milion de posibilitati sa-ti gasesti fericirea, dar si a celuilalt milion, care-ti poate aduce nefericirea, e un amalgam de emotii, e un torent de trairi, ce-ti testeaza rezistenta la adrenalina.

In afara de multitudinea de curiozitati si nationalitati, e locul perfect in care poti disparea, ca si cum n-ai fi existat vreodata. Sa va mai spun cat de bine s-a integrat personajul nostru? Va spun doar ca este un evadat cautat de Interpol care trebuie sa-si piarda urma. Ce-a gasit in India?

The perfect place to hide.

Numai ca fugind de ceva, dai de altceva, si el se vede scapat din inchisoare, dar inlatuit de India prin oamenii pe care-i intalneste aici si pe care ajunge sa-i iubeasca.

Adevărul era că nu aparţineam niciunui loc şi nimănui. Înconjurat de oameni şi flămând după singurătate, eram tot timpul şi peste tot singur. Mai rău decât atât, eram gol, pustiit, scobit şi dezgolit de evadare şi de fugă. Îmi pierdusem familia, prietenii din tinereţe, ţara şi cultura ei – toate acele lucruri care mă definiseră şi care mi-au dat vreo identitate. Ca orice fugar, cu cât aveam mai mult succes, cu cât fugeam mai mult şi mai departe, cu atât mă acceptam mai puţin.

India e o tara a contrastelor puternice care te izbesc de la primul pas: de la ghetourile mizere de la periferia oraselor, la luxul din centru, de la mojicie la cea mai perfecta conduita etica, de la amabilitate la ostilitate, de la furtisag la generozitate,  toate sunt separate de o bordura, amestecandu-se si contopindu-se intr-un haos frenetic al vietii. La dreapta, neoane si fantani arteziene luminate, magazine, vitrine, covoare, matasuri, aer conditionat, la stânga, niciun fel de electricitate, apa curenta sau toalete, doar baraci mititele de o saracie lucie, si pline la refuz de suflete sarmane.

India nu tine cont de orientarea sexuala, religioasa, politica, n-o intereseaza daca esti evreu, infractor sau homosexual, calugar sau mafiot, filantrop sau cersetor, toata lumea este acceptata si-si poate gasi un coltisor. Pentru un fugar, care-a platit greselile trecutului, pierzand tot ce-a avut, este locul perfect unde s-o ia de la capat.

Ce-ti doreste inima? Temple, bazaruri, moschei, restaurante, mahalale, cladiri moderne. Le gasesti pe toate intr-un fluviu de extaz si agonie, noroc si ghinion, calm si agitatie, decadere si grandoare, in care pierzi notiunea zilei, a anului si chiar a epocii. Un loc unde caldura te inabusa si trebuie sa inveti sa respiri umezeala. Un loc unde privirile oamenilor striga si vorbesc in toate limbile pamantului. Contradictiile Indiei te vor face sa zambesti cu gura pana la urechi, lucruri care intr-un oras civilizat ar parea barbare, aici sunt acceptate si privite ca normale, gen bataia pe locurile din tren, cedarea locului pentru un batran, vazut ca un pacat de moarte si ca o bataie de joc fata de lupta de pe peron sau dusul imbracat, goliciunea totala nefiind de acceptat. India, cu amestecul ei pestrit de culturi si traditii, il ajuta sa reflecteze la trecut, sa simta remuscare pentru faptele comise si sa realizeze cat rau a facut: atat lui, cat si celor dragi.

Satul Sunder, leaganul copilariei lui Prabaker, ghidul ce l-a adoptat, unde a petrecut sase luni, prin simplitatea  vietii il reinventeaza, ii umple sufletul obosit de frumos si pur si ii arata cum se poate trai modest si in pace. Ii suprima rautatea si brutalitatea cultivata in cartierele periculoase, in care crescuse, si in inchisoare si ii dezvaluie sufletul curat, ascuns si ingrozit de propriile fapte.

Numai acolo, in acel sat din India, in acea primă noapte, plutind pe valurile vocilor soptite care ma inconjurau si cu ochii plini de, numai atunci, cand tatal altui om s-a intins sa ma aline si si-a pus mana aspra si grea pe umarul meu; numai acolo si atunci am vazut si am simtit valtoarea lucrurilor pe care le facusem si care ma facusera sa devin ceea ce eram – durere, frica si desertaciune; desertaciunea prosteasca si de neiertat a lucrurilor pe care le facusem. Mi se rupea sufletul de rusine si de durere. Mi-am dat seama brusc cat de multe lacrimi aveam in mine, si cat de putina dragoste. Mi-am dat sema, in sfarsit, cat de singur eram.

Viata curgea frumos, iar viitorul i se contureaza curat, dar parca prea frumos ca sa dureze, iar urmatorul test al vietii, si anume: talharit si ramas fara bani, il obliga sa o ia pe alt drum fata de cel pe care si-l dorise. Viata isi infige iar ghearele ascutite in viitorul lui iar trecutul il ajunge iar din urma.

Din satucul curat si plin de cantece, din restaurantele moderne si hotelul din centru se vede azvarlit intr-o baraca din mijlocul mahalalei, inconjurat de saracie si nesiguranta, fara pic de intimitate, intocmai ca o Cenusareasa, cand bate ceasul miezul noptii. Dar mahalaua nu-l dezamageste. Ceea ce, vazut de afara, arata ingrozitor de murdar si sarac, odata intrat, te sufoca cu dragoste si generozitate. Modul de viata al oamenilor saraci este descris in amanunt. De la traditii, cultura, obiceiuri,  viata sociala si religioasa, statut social, organizare administrativa, totul este zugravit de autor cu un ochi amuzat si plin de afectiune. Iar goana nebuna continua: din mahala, in inchisoare, din inchisoare in frigul muscator al muntilor si, inapoi in luxul  platit cu banii manjiti ai Mafiei.

Unul dintre motivele pentru care tânjim după dragoste şi pentru care o căutăm cu atâta disperare este acela că dragostea este singurul remediu împotriva singurătăţii, a ruşinii şi a durerii. Însă unele sentimente se îngroapă atât de adânc în suflet, încât numai singurătatea te poate ajuta să le găseşti din nou. Unele adevăruri despre propria persoană pot durea atât de tare, încât numai ruşinea te poate ajuta să trăieşti cu ele. Iar unele lucruri sunt atât de triste, încât numai sufletul tău plânge pentru ele.

Poate ca sansa pe care a avut-o la un nou inceput, unul diferit de trecut, care sa-i permita sa se ierte si sa faca pace cu trecutul m-a apropiat atat de tare de personajul principal, sau poate modul lui de a gandi, modul in care accepta si rau si bine, si usurinta cu care se adapta la orice situatie, felul in care s-a transformat pentru ca numele primit sa i se potriveasca ca o manusa, modul in care s-a instalat confortabil atat in hotel cat si in mahala, usurinta de a-si face prieteni, felul dezinvolt si fara prejudecati in care observa oamenii. Cand afli ce inseamna numele pe care-l primeste in sat, te astepti la un pacifist, la un om molcom care abia zambeste, dar Shantaramul meu nu e asa. Shantaram e explozie de sentimente, e semnul de intrebare din fata lucrului nou, e mandrie si acceptare, e nebunie si intelepciune, e tristete si fericire, e agonie si extaz, e bun si rau, e tanar si batran, e nesocotit si intelept, e de aici si de acolo, e omul care se poate lipi in asa fel incat n-ai zice ca n-a fost acolo de la inceput pana la sfarsit. In spatele omului dur, calit in cartiere rau famate si in inchisori de maxima securitate e o inima mare, care aici in India, in sfarsit, si-a gasit ritmul optim de mars. Aici a inteles ce a pierdut, cat a gresit si cat de frumos se poate trai. Am adorat felul in care analiza oamenii, obiectiv, detasat si totusi insistand pe lucrurile placute ochiului sau pe senzatiile pozitive pe care le primea de la acesta. Linbaba chiar e un pacifist la origine deoarece, in marea majoritate a cazurilor, in zecile de intalniri cu diferiti oameni, din medii atat de distincte, opteaza sa simpatizeze decat sa antipatizeze. Foarte rar analiza lui a fost negativa. Este un umanist  cu sufletul plin de iubire care abia asteapta sa fie oferita.

Shantaram, pentru mine, n-a fost omul care aduce pacea, a fost omul care aduce bucuria, care-ti insenineaza sufletul si care-ti desfata simturile. M-am indragostit de el in toate modurile si felurile posibile si imposibile, si l-am urmarit cu frenezie pe strazile Bombayul, in Sunder si in muntii din Afganistan.

Dar mi-a placut si cartea, pentru profunzimea ei, pentru ca vorbeste despre viata, ia la bani marunti toate lucrurile care conteaza si care iti marcheaza existenta: iubirea, ura, prietenia, tradarea, suferinta, durerea, pierderea, moartea. Am citit despre cele trei intrebari ale vietii : Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Am participat la dezbateri filozofice, unde totul ti se explica cu exemple negative si pozitive, asa cum i le-ai explica unui copil. E un dictionar despre sensul vietii si insemnatatea ei, despre destin si decizii ce au puterea de a-l schimba. E o carte cu oameni si despre oameni. E sufletul unui om, inchis in ea, si, deschizand-o, simti ca filtrezi toate trairile lui, ca si cum ti s-ar intampla tie.

India i-a dat dragostea la prima vedere, i-a dat prietenia neconditionata, i-a dat respectul meritat, i-a dat un sef mafiot si un tata de imprumut, India l-a reinvatat ce e viata si cine este, de fapt. Aici se maturizeaza, se caleste, se vindeca, se implineste spiritual, decade, sufera, patimeste si o ia de la capat.

Intelege pana la urma ca:

fără suferinţă, fericirea ne zdrobeşte. 

India ii aduce aminte ca iubeste viata, ii retrezeste curiozitatea si ii testeaza limitele. E singurul loc in care se simte acasa si ii este imposibil s-o paraseasca. E drogul pe care-l poate consuma in voie, e antidotul lui pentru heroina.

Fura tot ce simte ca-i trebuie de la unul si de la altul, nu lucruri materiale, lucruri spirituale, gesturi, priviri, vorbe, ganduri, idealuri, si, in tot acest timp, continua sa fie surprins si uimit de oameni, neputandu-si stavili admiratia. Cu excelenta sa calitate poetica, autorul zugraveste fresca Indiei intr-un ritm alert care te prinde ca vartejul unui carusel  si iti taie rasuflarea.

Dragostea  poate nu a fost inventată în India, dar, cu siguranţă,

acolo a fost adusă la perfecţiune.

 

Reclame

8 gânduri despre “Shantaram

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s