#recenzie Firida rusinii

de Ismail Kadare

Firida rusinii este una dintre multele carti scrise de Ismail Kadare, cel mai cunoscut scriitor albanez, care a trait  mare parte din viata sub comunism si a scris, cu riscul vietii, impotriva sistemului.  Se pare ca mare parte din operele sale sunt parabole ce oglindesc viata albanezilor si atmosfera creata de dictatura comunista, care la scara larga era foarte aproape de cea de care am avut si noi parte. Recunosc ca stiam, doar in linii mari, cate ceva despre istoria albaneza. Stiam ca au fost pasalac turcesc si s-au revoltat si razvratit de nenumarate ori sa-si recapete independenta. Nu auzisem de marele lor erou care a reusit sa-i elibereze pentru mai bine de un sfert de veac, Skanderbeg, nu stiam ca au fost folositi de italieni si nemti in perioada razboaielor dupa cum au avut acestia nevoie, nu stiam ca au avut un regim dictatorial la fel de urat ca al nostru, ce a cazut din fericire in ’90. Din pacate, nici dupa ’90 soarta nu le-a fost blanda.

Revenind la Firida rusinii, pe scurt,  este povestea a trei capete, ale unor oameni importanti, viteji si iscusiti, care au facut marea greseala sa deranjeze cu ceva Padisahul.

Primul cap este al celui care si-a ratat misiunea: Bugrahan Pasa  a pierdut lupta impotriva rebeliunii albaneze, al doilea cap este al lui Ali Pasa, albanezul care a sfidat si s-a razvratit impotriva autoritatii sultanului, iar ultimul este al Pasei care, desi a reusit sa inabuse revolta, si-a atras asupra-i prea multa glorie si fala, Hurshid, furand din stralucirea si popularitatea  Preamaritului.

Povestea incepe in iarna lui 1822 cand in centrul Capitalei, in Firida rusinii apare primul cap. Ce este Firida rusinii? Un postament in centrul pietei capitalei Imperiului unde erau expuse capetele celor care isi atrageau oprobiul sultanului. Este locul unde sunt afisate capetele razvratitilor si ale tradatorilor, ca la spectacol, pentru a implementa frica si teroarea in inimile oamenilor si a le taia pofta de rebeliune.

Ali Pasa, isi da seama  la batranete ca, in ciuda vietii comode si pline de huzur pe care-a dus-o ca domnitor in Albania, isi dorea independenta pentru tara sa, visand sa aiba gloria lui Skanderbeg, si sperand ca va fi sprijinit de popor si va reusi sa se impuna in fata puhoiului otoman. Dar este tradat de popor, care nu-i raspunde la chemarea la arme, in acelasi fel in care el a tradat si inselat poporul in timpul celor patruzeci de ani in care a domnit ca un despot.

Surdo, de ce mă laşi de izbelişte? striga în sinea sa cu maxilarele încleştate. Tu, care te ridicai la luptăla auzul unui singur corn, acum nici o mie de clopote nu te mai trezesc. Surdă eşti, surdă ca un sac cu lână.

Celelalte doua personaje importante sunt:  Abdulla, supraveghetorul Firidei, care se confrunta cu tot felul de probleme de constiinta, dar si cu stresul continuu de a nu avea ghinionul ca trofeului sa i se intample ceva, fapt ce l-ar fi costat, de asemenea, si pe el, capul și Tudj Hata, curierul insarcinat sa aduca diversele capete dorite in capitala, in buna stare, care, isi permitea sa dea reprezentatii, de-a lungul drumului in fata satenilor, contra unor castiguri banesti, cu respectivul cap.

Desi, autorul nu s-a axat pe conturarea personajelor, ci mai mult pe descrierea si dezvaluirea ororilor Imperiului Otoman si a unei scurte perioade din istoria albaneza, schiteaza un pic si drama personajelor. Sistemul este cladit in asa fel incat omul sa nu se poata ridica, sa nu poata visa si sa traiasca cu frica pedepsei. Ambele personaje simt frica, fiecare in felul lui si traiesc sub presiune constanta. Imperiul ii ingenunchiaza si fiecare reactioneaza in stilul lui. Unii se razvratesc, unii innebunesc, altii viseaza gloria, dar toti sunt terorizati de frica pedepsei.

Abdulla traia sub o presiune atat de mare incat, desi proaspat casatorit, nu reusea sa-si satifaca tanara sotie. Destainuindu-se medicului, care venea sa inspecteze capul periodic, primeste un diagnostic amuzant, care suna cam asa:

Stai, l-a intrerupt medicul, opreste-te aici. Pe mireasa ta, bineinteles, inainte de nunta ai barbierit-o acolo jos….
Pronuntase un „da” harait ca din mormant.
-Aha, a facut medicul si a batut asa tare in masa, incat batranii crainici s-au intors deranjati. Parca as fi stiut-o. Asta-i cheia misterului. Pe cuvant, parc-as fi stiut-o…Sunt niste traditii barbare, Abdulla, pricepi? Sa-i faci femeii chestia asta, nu stiu cum sa-ti spun…e ca si cand i-ai scoate Shaikh-ului Islamului de pe cap islicul…intelegi? Gramada aia de par este tot farmecul femeii, ea ii impodobeste altarul. Este misterul, noaptea, bezna care te infioara… Insasi pecetea mortii este acolo, pricepi? Nu-i nimic, a spus inviorat brusc. Acum avem sperante. Deci in mintea ta sexul femeii este reprezentat in primul rand de-o pata neagra, ceea ce e normal pentru un barbat. Iar in prima noapte  dupa nunta te-ai aflat in fata unui sex incolor, un fel de vrabiuta jumulita, ca sa spun asa. He, he, he, nu-i vina ta, sarmanul de tine. In locul tau si eu as fi patit la fel. As fi devenit neputincios, pe cuvant. Dar acum, avand cheia, vom putea rezolva problema. Punctul unu, vom astepta sa creasca din nou tufisul. Medicul a facut o socoteala ca pentru sine: trei saptamani…un deget…cinci saptamani..hm..pe scurt, in doua luni altarul nevestei tale va fi impodobit de mai mare dragul. Ce te uiti asa? Poate ca-ti spui: asteapta, tapule, sa creasca iarba, cum se zice prin partile noastre. Dar n-ai ce face, Abdulla. Treaba asta cere rabdare. O sa asteptam, prietene, o sa asteptam.

Revenind la lucrurile serioase, autorul insista mult pe descrierea tacticii „Kra-Kra”, care se aplica in teritoriile cucerite si care consta in eliminarea completa a culturii, obiceiurilor limbii  poporului. Imperiul ca o caracatita isi desfasura in toate colturile  bratele lungi ale tiraniei.

Deznaționalizarea parțială sau completă a popoarelor, care era sarcina principală a Arhivei Centrale, se făcea după vechea doctrină secretă ”Kra-kra” și parcurgea cinci etape principale: prima, stingerea concretă a răzmeriței; a doua, eliminarea ideii de revoltă; a treia, distrugerea culturii, artei și tradițiilor; a patra, stingerea și mutilarea limbii; și a cincea, stingerea sau reducerea memoriei naționale.
Cea mai scurtă dintre acestea era înăbușirea revoltei, care consta doar în operațiuni militare; în vreme ce faza cea mai complicată era stingerea limbii, adică Nelimba, cum i se mai spunea.

Oamenilor li se fura tara, patria era redusa la un teritoriu, iar traditiile, cultura, limba si obiceiurile ingropate si sterse din memorie.

Oamenii aceia nu mai aveau o limbă a lor şi nici tradiţii, culori, nunţi, scriere sau calendar. Memoria lor era netedă şi goală, din ea totul fusese şters şi arăta precum platoul, care, bătut de vânt o mie desecole la rând, se transformase într-o întindere pustie, în care nu exista nimic, cu excepţia dunelor denisip ce se desfăşurau molatic până departe, tot mai departe.

Scrisul autorului este foarte mesteguit, plin de metafore si parabole, pe alocuri ironic, pe alocuri satiric si chiar si un pic amuzant, dar in mare parte dureros de direct in relatarea crudului adevar. Actiunea este foarte lenta, fara multa intriga si destul de plana, dar modul in care este asternuta te captiveaza.

 

 

 

 

 

Reclame

Un gând despre „#recenzie Firida rusinii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s