#recenzie Imparateasa

de Shan Sa

Asia a reusit intotdeauna sa fascineze, valul ei mistic, ce s-a conservat din timpuri imemoriale pana in prezent, iti testeaza curiozitatea si te prinde in plasa ca o panza de paianjen. Istoria chineza, divizata in dinastii, a cunoscut apogeul civilizatiei in perioada Dinastiei Tang, care este chiar perioada in care se desfasoara actiunea romanului. Este apogeul unui puternic avant cultural, o epoca glorioasa a poeziei si a picturii, curent care depaseste granitele tarii, ajungand chiar si in Japonia.

Lupta unei femei intr-o lume a barbatilor

Ne este infatisata o lume dominata de barbati, in care drepturile femeii erau trasate clar si nu includeau ideea de a conduce. Statutul femeii nu cunostea notiunea de privilegiu. Nu aveau dreptul de a participa la activitatea politica a societatii si nici dreptul de a detine o proprietate. Erau legate, intai de tata si apoi de sot, si depindeau total de deciziile acestora. Viata lor se invartea in jurul treburilor casnice, procreere si cresterea copiilor. Din aceasta cauza, povestea lui Shan Sa este ceva incredibil, nemaiauzit, viata unei femei care devine cel mai puternic om din China. Este singura femeie din istoria acestei tari care a reusit acest lucru: sa ia puterea in propriile maini si sa domneasca singura, ca Imparat Absolut, peste intreaga tara.  Aceasta femeie controversata chiar a existat, numele ei a fost Wu Zetian si este cunoscuta ca una dintre cele mai sclipitoare minti si remarcabili conducatori din intreaga lume. Numele ei este o adevarata legenda, asociata cu notiuni ca cruzime, uzurpare si crima. Cu toate acestea, in perioada domniei ei, China a cunoscut una dintre cele mai infloritoare perioade din istorie.

Cer si pamant, soare si luna, zi si noapte, barbat si femeie, in acest univers unde yin si yang se resping si se atrag, domneste energia dualitatii. Inima Imperiului, domeniul Stapanului Absolut, se supune si ea legii cosmice. Cetatea din Afara, harazita administratiei, era opusa Palatului Dinauntru, inchinat placerii.

Imparateasa Wu isi deapana povestea, din propria perspectiva subiectiva, asemeni unui spirit celest ce planeaza deasupra intregului tablou, incepand cu nasterea si sfarsind cu ceea ce se intampla dupa moartea ei, insistand pe suisuri si esecuri. Cartea este o multitudine de ganduri ale acesteia, scrise cu o deosebita maiestrie si originalitate, intr-un stil artistic, plin de metafore si culoare, din care razbat sinceritatea si obiectivismul. Fiecare eveniment sau persoana, care apare in viata ei, este analizata si catalogata de mintea ascutita a eroinei noastre.

Copilaria este partea in care am empatizat cel mai usor cu Lumina, numele ce-l primise de la parinti. Cu cat inainteaza in varsta, mi-a fost din ce in ce mai greu sa-i accept deciziile. Le-am inteles, din punctul de vedere al suveranului, dar m-a cutremurat cruzimea femeii si a mamei Wu. Copilaria este perioada linistita si fara griji a vietii ei, in care traieste liber, alaturi de animalele ei favorite, caii, sub protectia puternicului ei tata, un taran ce reusise sa ajunga intr-o functie importata la Curtea Imperiala. Este un copil rebel, curios, puternic, ce are parte de o educatie deosebita.

Nascuta intr-o familie bogata, cu radacini nobile puternice din partea mamei, instruita sa citeasca, sa scrie, sa cante, cu servitori la dispozitie, isi slefuieste un stil autodidact si patrunde in tainele politicii. Realizeaza de mic copil, ca fericirea ei va lua sfarsit odata cu casatoria. Isi intelege menirea si o accepta cu resemnare. La varsta de 13 ani, ramasa orfana chiar in momentul in care se schimba dinastia, este remarcata si chemata la Curtea Imperiala pentru a deveni una dintre cele zece mii de concubine ale imparatului Taizong.  Nu reuseste sa-l atraga cu farmecele sale, dar isi continua instruirea, facand munca de secretar pe langa acesta, timp de 10 ani, si initiindu-se in intrigile politice si de alcov. Moartea imparatului o obliga sa ia drumul  manastirii. Viata ei se sfarsea inainte sa inceapa. Dar soarta ii mai da o sansa si este rechemata la curte, de catre actuala Imparateasa, care de frica puterii, pe care o castiga consoarta noului Imparat, favorita in acel moment,  incearca sa-i abata atentia acestuia catre alta femeie. Tactica a avut un succes total, a fost chiar peste asteptari, avand in vedere ca Wu Zetian a devenit favorita si le-a inlocuit pe ambele femei, atat pe tron cat si in dormitor. Profitand de o tragedie, moartea primei sale fete, Wu le acuza pe cele doua, deja cazute in dizgratia Imparatului, de vrajitorie si le executa. Istoria nu este clara in privinta acestui episod. Sunt zvonuri care sustin ca Wu si-a ucis propriul copil,  si a folosit acest lucru pentru a scapa de marile sale rivale. Nu exista dovezi in acest sens, dar, un lucru e sigur, dupa disparitia acestora, a devenit Imparateasa.

Neobosita, Wu a muncit continuu sa-si consolideze puterea. A jucat rol de consilier principal al sotului, prea slab pentru a se impune, si-a testat abilitatile administrative si politice, si a avut rezultate remarcabile. Obsedata de comploturi si tradatori, s-a debarasat, plina de cruzime si fara urma de mila sau regret, de toti cei care ii puneau banuiala la incercare. Intuitia ei nu a dat niciodata gres, mintii ei ascutite nu-i scapa nici o miscare, care ar fi putut sa-i puna tronul in pericol. La moartea sotului, devine incontestabil cel mai puternic om din China.

Desi, fiul sau a urcat pe tron, incercarile acestuia de a ramane independent si de a-i submina autoritatea, l-au condamnat. In inima ei, sentimentul matern era necunoscut. L-a demis si l-a exilat fara nici o tresarire a inimii si l-a pus pe tron pe urmatorul fiu, pe care putea sa-l manipuleze si care nu-i iesea din cuvant. Puterea era doar in mainile ei, dar, tot, nu era destul. Setea ei de putere cerea mult mai mult. Cu toata impotrivirea Curtii, prin exilari si crime sangeroase, a preluat tronul, si si-a indepartat si ultimul fiu de la conducere. Traia cu impresia ca mostenitorii pe care ii alegea isi fortau destinul si din cauza asta se prabuseau, dar adevarul este ca nu concepea sa imparta autoritatea cu cineva. Cine nu i se supunea in totalitate, era sortit pieirii.

Timp de decenii ea a condus un imperiu in umbra sotului si apoi a fiilor, devenind, in cele din urma Imparat, si, timp de 15 ani, conducand singura cu mana de fier tara. Este primul Imparat care a permis oamenilor simpli sa vina in audiente, pentru a ii ajuta sa-si rezolve problemele. A avut numeroase realizari, in plan social, administrativ si cultural, ramane cunoscuta pentru perioada sangeroasa, pentru abilitate si inteligenta si ca unic imparat de sex feminin din istoria Chinei.

A implementat un sistem care a zdrobit privilegiile nobililor. A introdus examene grele, care puteau fi sustinute de oameni de orice rang si din orice categorie sociala, pentru a ocupa functii la Curtea Imperiala. Nu a agreat favoritismele, si a sustinut taranii, dandu-le locuri de munca, incurajand agricultura si micsorand taxele.

Tabloul increngaturilor relationale este foarte complex. Imparatul are o Imparateasa, patru sotii, multe concubine si o infinitate de virgine, ce traiesc cu speranta ca vor fi remarcate. Inchise in Palat, isi risipesc viata si imbatranesc fara a-si pierde, in cele mai multe cazuri, nici macar virginitatea. Lupta pentru favoruri este acerba si cruda.  Relatiile de homosexualitate, incest, adulter, sex sunt numeroase si ocupa o mare parte din povestire. Intrigile femeilor si rasturnarile de situatie privind favorurile, sustinute de tradari, dusmanii, aliante, crime, exiluri, torturi,  complica la maxim aceasta retea. Suspiciunea si neincrederea este sentimentul care umbreste fiecare pagina si gand din carte.

Legaturile amoroase ale Imparatesei, atat cu femei, cat si cu barbati, la o varsta foarte inaintata mi-au parut dezgustatoare. La vremea, in care alte femei deveneau bunici si se jucau cu nepotii, ea isi ucidea fiii si exila nepotii. Barbatii care i-au trecut prin pat, au marcat-o si au contat pana in ultima clipa, mult mai mult decat propriii copii. Pe acestia ii privea doar cu banuiala ca vor incerca sa-i reclame tronul. Eroinei ii este strain sentimentul de dragoste materna. Gandurile ei, care implica sentimente, par ipocrite si egoiste, oamenii sunt judecati cu cinism si cruzime din prisma unui zeu coborat din cer. Singura scuza este pozitia ei precara, deoarece e prima data cand puterea femeii este recunoscuta, dar, totusi,  privita cu reticenta si neincredere. Spre sfarsit, isi pierde claritatea analizei, tot mai convinsa de statutul ceresc, de radacinile ei divine, dar si speriata de apropierea sfarsitului, pe care incearca sa-l amane cat mai mult. Nu are prietene, doar rivale si amante.

Este obsedata de putere, toata viata a luptat pentru a-si asigura pozitia si pentru a-si mentine tronul in siguranta. Pretul platit nu a contat. A reusit prin vigilenta si inteligenta, dar si prin cruzime sa mentina puterea mult mai mult timp decat multi Imparati de sex masculin, recurgand la orice mijloc, moral sau imoral.

Inteligenta, cu o vointa si o ambitie iesite din comun, metodica, organizata, neobosita, a luptat cot la cot cu barbatii, intr-o lume cladita de ei, doar pentru ei, in care nu avea loc. Am fost dezamagita de calitatea morala a femeii si a mamei Wu, dar incantata de personalitatea Imparatesei Wu si inteligenta ei ascutita.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s