#recenzie Pana la sfarsitul timpului

de Raluca Alina Iorga

Trebuie sa recunosc ca inceputul cartii m-a dezorientat putin. Nu-s amatoare de supranatural si legaturi ce transcend timpul, iar cartea asta exact asa incepe si pentru vreo 50-60 de pagini chiar am avut ceva emotii. S-au risipit, relativ, repede.

In Sighisoara vremurilor noastre, in timpul unui festival medieval, o tanara fata, caruia nici nu-i aflam numele pana la sfarsitul cartii, ne poarta cu veacuri in urma si ne ajuta sa vedem, prin ochii ei, adevarul istoric din spatele actiunilor lui Vlad Tepes. Fata intra in poveste, ca martor invizibil, al carui scop e sa spele minciuna si legendele defaimatoare, impinsa de la spate de revelatia unei intalniri, ce pare a se fi produs aievea, cu spiritul ratacit, ce nu-si gaseste linistea, al marelui domnitor Vlad Basarab. Misiunea ei este clara de la inceput :

Trebuie să îmi duci rămășițele la Poenari, în spatele cetății,

și să le îngropi sub ziduri.

Personal, nu-s adepta povestilor romantate, dar inteleg inclinatia si fascinatia pe care acest Print al Erei Intunecate o are asupra autoarei. Este o poveste ce impleteste adevarul istoric cu fictiunea romantata. Este de apreciat ca, in proportie foarte mare, autoarea a pastrat firul real al evenimentelor. Consider ca povestea de dragoste are rolul  de a indulci portretul crud si sangeros al voievodului, ramas in istorie, e o incercare de a descoperi si  latura umana, sensibila si blanda, ascunsa lumii din motive intemeiate.

Cartea vrea sa fie o istorie spre adevar, si incearca a spulbera imaginea demonica creata de Occident, dar si de Orient pentru Vlad. O poveste cu oameni puternici si hotarati, mari iubitori de tara si glie stramoseasca, neinfricati in fata dusmanilor si neinduratori in fata tradarii, cu iubiri de-o viata, iubiri pe care nici moartea nu le poate stinge, cu strategii militare si viclesuguri politice, cu eroi de legenda, peste care troneaza stoicismul, inteligenta si ambitia unui om. Este mai mult decat o poveste, este o incercare de a ne aminti de unde venim si din cine ne tragem.

In centrul romanului este figura lui Vlad, ce incearca sa se scuture de mit si legenda, un Vlad ce-si doreste sa fie vazut de posteritate, intai ca un om, nu ca un Print al Intunericului, un om ce a asteptat o viata, a fost umilit, a iubit, a fost tradat, a luptat, dar mai presus de toate, a suferit pentru tara si dreptate, un Vlad ce incearca sa justifice cruzimea si sangele varsat. Imaginea pe care Vlad si-o construieste in tara, dar si peste hotare, este una groaznica, dar pentru a putea reusi ce si-a propus, e singura cale. Tara lui e prea mica, avantajele ii lipsesc, puterea lui trebuie mitizata si invaluita intr-un vesmanat de sange si groaza, care sa-i permita sa zdruncine increderea si siguranta in randurile puhoiului turcesc. El e ultimul bastion pe care Mehmed il mai are de doborat inainte sa spulbere Crestinatatea. Diavolul si-a pus armele in slujba binelui, dar istoria neinduratoare a tencuit cu rabdare si fara mila postamentul de foc pentru Dracula, iar faptele bune au fost risipite de vant.

O carte incarcata de istorie, ce ne poarta intr-un timp de legenda, cand miturile s-au scris, cand iubirea s-a nascut, cand prietenii si dusmanii s-au legat, cand tradarea si ura a dezbinat fratii, cand clepsidra timpului a incremenit, ingrozita de maceluri si sange. O carte ce incearca sa impinga realitatea spre zilele noastre, care cu fiecare pagina ne poarta tot mai adanc in inima zdrobita si-n sufletul invaluit de intuneric al marelui Print.

Vlad, voievodul, si Vlad, omul, sunt doua chipuri aflate-n antiteza. Se deosebesc ca ziua si noaptea, ca albul de negru. Inger si demon, calau si mentor, mila si cruzime, intuneric si lumina, Rai pentru unii, Iad pentru altii.  Un buchet de trandafiri magnifici, incarcat de tepi ucigatori.

Vlad, domnitorul, e iubire de tara, e neinduplecare si cruzime, e curaj, e minte sclipitoare, e tactica militara si administrativa, e razbunare si dreptate, e neclintire in fata mortii.  Vlad, omul, se lupta cu demonii ce-i salasuiesc in suflet, o lupta neobosita cu intunericul ce-l inconjoara, e dragoste neconditionata pentru o femeie, e prietenie adevarata pentru oamenii care-i stau alaturi. Cele doua personalitati se lupta neincetat, se sprijina si se reneaga, se apropie si se resping, ambele manate de iubire, doar obiectul dragostei fiind diferit.

Timpul nu mai exista, timpul a incremenit, in timp de evenimentele importante din viata lui Tepes ne sunt relevate. El a trait pentru Valahia, a luptat si a murit pentru ea. El e Valahia si, parcurgand cartea, te bucuri si te intristezi pentru fiecare victorie si fiecare tradare, in parte, o data cu el.

Personal, nu mi-a placut  Ana, mi-as fi dorit o fire mai independenta, mai hotarata si mai puternica, nu e tipul meu de personaj feminin, am empatizat mult mai usor cu personalitatea Mariei, dar Vlad este creionat cu multa maiestrie si atentie, iar actiunile lui foarte detaliat explicate. Desi, imaginea de seducator nu mi-a parut chiar potrivita, inteleg ca gusturile nu se discuta si fiecare vede frumusetea fizica in felul lui, deci n-am de gand sa comentez decizia autoarei de transformare a lui Vlad intr-un barbat frumos. Chiar daca anumite dialoguri par usor fortate, cartea te prinde, e documentata si o parcurgi pe nerasuflate. 

Vlad ramane o legenda, un mit, un spirit insufletit de dragostea pentru tara si dreptate, un om cu puteri ce par a se desprinde din alte lumi, un om ce nu cunoaste compromisul, un om ce nu uita si nu iarta. Intr-o vreme in care Mehmed, cuceritorul Constantinopolului, parea a dezlantui Apocalipsa peste Crestinatate, Vlad Basarab, inteles cu Occidentul a porni o cruciada, se trezeste singur si parasit de toti in fata invaziei turcesti. Proportia fortelor este mai mult decat inegala, armata valaha este infima in comparatie cu numarul turcilor, in lupta dreapta n-are nici o sansa, dar Vlad, dovedindu-si geniul militar, printr-un razboi de gherila, prin hartuire si atacuri surpriza, prin pustiire si infometare, prin folosirea tragerii in teapa, ca metoda de  inspaimantare a dusmanilor, reuseste sa impinga inapoi imensa armata ce-i invadase tara. Traind intr-o epoca caracterizata de teroare, macel si tradare, Vlad a facut singurul lucru prin care se putea impune, si-a creat o imagine draconica care sa tina dusmanii la distanta, sa insufle respect si teama. Aflat intr-un conflict cu un imperiu mult mai mare si mai puternic, groaza si frica au fost cele mai bune arme, pe care le-a avut la indemana, si le-a utilizat din plin.

Într-o zi, printre miile și miile de minciuni,

cineva tot va scrie adevărul despre mine.

Felicitari autoarei pentru dedicatie si maiestrie. Pasiunea pentru istorie este admirabila, intr-o perioada in care tineretul are inclinatii catre interese frivole. E un debut minunat, care promite. Mult succes in continuare si astept cu real interes urmatoarea poveste!

 

Reclame

6 gânduri despre “#recenzie Pana la sfarsitul timpului

  1. Felicitări pentru recenzia frumoasă! ❤ Mă bucur că ți-a plăcut. Mie cartea îmi amintește foarte tare de „Frații Jderi” ai lui Sadoveanu. Pe Ana nu am văzut-o slabă, ci oarecum ca elementul care îl transformă pe Vlad într-un întreg, ca un fel de ying și yang, elementul calm care să îi ofere puțin din puritatea ei sufletească. Lumea din acea perioadă, dacă o privim prin prisma factorului istoric, era dominată de războaie, așa că era normal să fie determinare din partea domnitorilor români. Toți au stat drept în față unui Imperiu… Cât despre frumusețe, e o chestie documentată 😀 Sunt documente care atestă frumusețea lui Vlad Basarab. Aveam emoții… mă bucur că nu te-a dezamăgit romanul 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Chiar daca, prin absurd, Ana ar fi fost un caracter puternic, n-ar fi avut loc sa se desfasoare. Nu-l vad pe Vlad foarte ingaduitor. Dar, povestea este frumoasa si ma bucur ca am citit-o! Multumesc, Oana!
      PS Imi sustin viziunea in ceea ce priveste aspectul fizic al lui Vlad. Nu are nici un fel de relevanta pentru mine, asta! L-as admira si daca cineva mi-ar spune sigur ca a fost ghebos 😀

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s