#recenzie Sasenka

de Simon Sebag Montefiore

Sasenka este o cutremuratoare poveste despre iubire si familie, despre ura si tradare, dar si despre adevarata fata a regimului bolsevic. Familia, ce reprezinta subiectul romanului, este fictiva dar sursele povestii sunt numeroase insemnari, scrisori si cazuri descoperite de autor in arhivele KGB-ului, si povestea ei nu este deloc iesita din comun. Fictiunea se impleteste cu realitatea istorica, in mijlocul evenimentelor ivindu-se multe personaje istorice reale, redate cat mai aproape de adevar.  Stilul este direct, simplu si foarte bine documentat.

Structurata in trei parti, povestea debuteaza in Sankt Petersburgul anului 1916 si ne-o prezinta pe Sasenka, o tanara de 16 ani, fiica bogatului baron Zeitlin,  a carei familie se invartea in cercurile inalte ale aristocratiei.  Este o fata serioasa, hotarata dar timida,  dispretuita de mama, iubita de la distanta de tata, coplesita de afectiunea dadacei. Uraste depravarea si superficialitatea societatii burgheze, in care propria ei mama se afunda zilnic, fara sanse de a se reabilita. Cu ajutorul unchiului sau Mendel, fratele mamei se transforma intr-o adevarata bolsevica si pune umarul la declansarea Revolutiei. Ideologia bolsevica ii devine crez si adevar suprem.

Mendel o salvase din această nemernicie și îi schimbase viața. Dacă iubești, iubește cu ardoare; dacă ameninți, nu o face în van, scrisese Alexei Tolstoi. Asta era deviza ei: Totul sau nimic! Se desfăta cu sentimentul încântător, asemănător cu al unei persoane îndrăgostite, că face parte dintr- o uriașă conspirație. Ideea de a sacrifica vechea morală a clasei burgheze pentru noua morală a Revoluției era seducătoare. Era ceva similar faptului de a se afla în cârciuma aceasta: era un lucru atât de romantic, tocmai pentru că era atât de lipsit de romantism.

O regasim, dupa douazeci de ani, in perioada cultului personalitatii, mutata la Moscova, casatorita cu un important membru al Partidului Comunist, Vania Palițîn, mama a doi copii, Fulgulet si Carlo, redactor-sef la un ziar comunist pentru femei, respectata si admirata, ducand un trai decent, pentru perioada respectiva.

Mentalitatea ei nu s-a schimbat, a ramas aceeasi comunista convinsa, pentru care partidul este mai important decat orice altceva, pana cand in viata ei disciplinata, metodica si organizata, izbucneste pasiunea pentru Benia Golden, un scriitor evreu sarac. Acesta este scanteia care declanseaza devastatorul incendiu ce-i va transforma viata in scrum.

Ea era comunistă, era mamă, în vreme ce Benia era un scriitor fără inspirație, aflat în dezacord cu semețele idealuri ale epocii sale, înstrăinat de marea dialectică a istoriei, fără credință, plutind în derivă, un om care îl observa pe tovarășul Stalin și statul proletar cu interesul batjocoritor al unui zoolog. Dar galițianul acesta vanitos, impertinent și fanfaron, cu gropița lui în bărbie, cu sprâncenele crescute foarte jos, deasupra unor ochi albaștri vioi, cu fruntea acoperită de niște șuvițe blonde de păr rătăcite și, da, cu sexul lui, o făcuse neînchipuit de fericită.

Indoctrinarea ei puternica incearca sa tina piept pasiunii, dar emotiile descoperite sunt mai tentante decat tot ce traise pana acum.  Desi perioada in care ne aflam este chiar la sfarsitul Terorii Rosii, cand oamenii era condusi de frica si suspiciune, cand fiecare gest, vorba si actiune inteprinsa trebuia studiata si gandita si putea sa-ti aduca cele sapte grame de plumb in ceafa, Sasenka, descoperindu-si senzualitatea si dragostea vietii, se ofera, cu toata fiinta sa,  amantului, si se expune pericolului, pierzandu-si capul ca o adolescenta indragostita. Personal, Benia imi parea ultimul pe lista celor ce i-ar fi putut declansa metamorfoza, si aceasta rasturnare de situatie m-a surprins placut.

Trezirea din visul frumos este cruda si violenta. Realizeaza ca urmeaza sa i se intample ceea ce patise majoritatea apropiatilor ei : interogatoriul, arestarea, disparitia undeva in Gulag si, chiar, moartea. Se transforma intr-o nonpersoana, Partidul nu-i mai recunostea virtutile, Partidul o incrimina, Partidul voia sa dispara. Stie ca nu se poate impotrivi propriul destin, dar lupta cu disperare pentru a-si salva copiii. Soarta ei e pecetluita, sentinta ei a fost stabilita, deja, dar copiii ei merita sansa sa-si traiasca viata. Dragostea de mama calca in picioare orice alt sentiment: iubirea pentru amant, devotamentul pentru partid, obligatia pentru sot, teama pentru propria viata. Nimic nu mai conteaza. Telul ei este salvarea lor, chiar daca pentru asta trebuie sa traverseze iadul. Emotiile, frica si gandurile ei din acele momente sunt magistral zugravite. Am empatizat cu durerea si frica ei, chiar daca devotamentul pentru cauza bolsevica m-a adus pe culmile disperarii.

In ultima parte, o cunoastem, in 1994,  pe Katinka, un proaspat istoric, angajata de o familie instarita sa-i descalceasca tainele si misterele arborelui genealogic. Plecata pe urmele trecutului, Katinka este prinsa intr-un vartej de secrete bine pazite, de dezvaluiri uluitoare si de fapte abominabile petrecute cu mai bine de jumatate de secol in urma.

Odata cu desfasurarea cercetarilor Katinkai, misterul se adanceste si valul de intrebari devine de nestavilit : Ce s-a intamplat cu Sasenka si cu sotul ei? De ce anume au fost arestati? Unde sunt Carlo si Fulgulet? Au supravietuit? De ce a primit Katinka aceasta oferta ? Ce secrete se ascund in spatele povestii? Cine le tainuieste si de ce? Cine a fost prieten si cine a fost dusman? Cine a tradat si cine a ajutat?

Va reusi curiozitatea si dorinta Katinkai de a umple golul din sufletul unei batrane cu ochi frumosi, sa fie mai puternica decat teama de reminiscentele trecutului bolsevic?

Intr-o lume in care regimul dicta tot pana la cele mai mici amanunte, ca imbracaminte, comportament, anturaj, educatie, etc, in care oamenii erau ca niste fanatici religiosi, al caror crez era marxismul, si se considerau membrii unui ordin secret militaro-religios, intr-o lume lipsita de scrupule, amorala și paranoica, in care convingerea era ca milioane trebuiau adusi tribut mortii pentru infaptuirea utopiei bolsevice, valori ca familia, dragostea si prietenia nu existau si erau privite cu dispret. Cea mai mica barfa putea ucide. Discretia era singurul mod in care te puteai salva. Si totusi in aceasta lume terorizata de cruzime si suspiciune, in care fiecare lupta doar pentru el, o vreme a lacheilor, lasitatii si criminalilor, existau si oameni cu tarie de caracter si valori morale. Oare copiii Sasenkei au avut norocul sa fie lasati pe mana unui astfel de om?

O poveste despre o perioada cruda, despre un regim demonic, ce nu trebuie uitata sau iertata, o cautare a unor suflete pierdute al caror adevar a fost scris cu sange prin arhivele KGB-ului din Lubianka, morga natiunii ruse, la ordinele unui monstru insetat de  cultul personalitatii si putere.

 

Reclame

2 gânduri despre „#recenzie Sasenka

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s