Culoarea sentimentelor

de Kathryn Stockett

Niciodata n-am amanat o carte cum am amanat cartea asta. Fara motiv, din contra. Atat am auzit despre ea la toata lumea si numai lucruri frumoase, si eu tot am fugit. De vreo trei – patru ori m-am apucat de ea, citeam cate 10-15 pagini si o lasam, si iar auzeam de ea si iar ma intorceam si-o mai lasam o data. Dar luna asta am zis ca e luna in care-mi platesc datoriile, asa ca n-am mai lasat-o din mana, chiar daca m-a prins destul de greu. Abia dupa mai bine de 100 de pagini am inceput sa rezonez cu ea.

E povestea a trei femei, de fapt, a trei suflete neputincioase si frustrate de interdictia societatii de a avea dreptul sa demonstreze cat pot si ce pot. E vorba despre cum era ucis din nastere visul si potentialul unui om si, ca si cum asta n-ar fi fost suficient, redus dupa aceea la statut de animal, de subom. Ne miram de ororile Holocaustului si ne intrebam cum au putut fascistii sa faca ce au facut. Ei bine, nu sunt primii si nici ultimii. Educatia este necesara, dar este periculoasa daca nu e facuta cu constiinta curata si neingradita.

Abolitionismul a fost vazut ca un triumf al intregii umanitati. Dar foarte repede oamenii de culoare din America au simtit pe propria piele ca rasismul are mai multe zile decat sclavia. Au plecat increzatori sa lupte impotriva tiraniei si, intorcandu-se acasa, au gasit  rasism, segregatie si legea lui Jim Crow. Cateva din ineptiile care impuneau facilitati publice separate pentru albi si negri din aceasta lege, ce a existat din 1876 pana in 1964, apar si in carte:

Nicio persoană nu trebuie să-i ceară unei femei albe să alăpteze un copil în spaţii sau încăperi în care se află şi bărbaţi negri. Este interzis oricărei persoane albe să se căsătorească cu o persoană de altă culoare. Orice căsătorie de acest fel va fi nulă de fapt şi de drept. Niciun frizer de culoare nu-şi poate practica meseria într-un salon pentru fete sau femei albe. Niciun oficial nu poate îngropa o persoană de culoare într-un cimitir destinat îngropării albilor. Cărţile nu pot fi schimbate între şcolile de albi şi cele de negri, ci trebuie folosite de către rasa care a apucat să le folosească pentru prima oară.  Negrii şi albii nu au voie să împartă aceleaşi cişmele, cinematografe, toalete publice, stadioane, cabine de telefon, săli de circ. Negrii nu pot să folosească aceeaşi farmacie sau să cumpere timbre de la acelaşi ghişeu cu albii.

Pe plantatiile de bumbac din Mississippi, exploatarea si violentele rasiale nu s-au schimbat in ultima suta de ani, oamenii de culoare sunt in continuare ridiculizati si insultati, iar  ierarhia rasiala si suprematia albilor este inca la putere. Speranta ca abolirea sclaviei ar fi un nou inceput al justitiei si libertatii, a fost repede ingropata si negrii au inteles ca, fara drept la vot, sunt la cheremul fostilor stapani care puteau practic sa-i lase sa moara de foame.

Jim Crow (Cioara Jim) este o figura simbolica. Ea reprezinta un afroamerican care danseaza si canta.

the-original-jim-crow-lithograph-showing-thomas-d-rice-1832-1860-also-fd6max.jpg

Figura este un simbol al discriminarii rasiale din Statele Unite.

Rasismul in ziua de azi este o alegere, dar pe vremea acestei carti era o forma de educatie, era lege scrisa si nescrisa, era mentalitate indusa din leagan. Copiii albi erau educati de mici sa priveasca si sa analizeze orice actiune prin prisma rasismului. Acesta era modul decent de viata, era moneda de schimb pentru acceptarea in societate. Sclavii fusesera proprietatea subumana a stapanilor, iar dupa abolire au devenit liberi, dar libertatea a uitat sa vina si statutul de subuman a uitat sa plece. El era adanc intiparit in constiinta natiunii. La aproape 100 de la terminarea Razboiului Civil, situatia negrilor probabil era mai rea decat pe timpul sclaviei. Macar atunci stiau sigur ca stapanii le ofereau ratia de subzistenta, in timp ce in 1960, locul de munca nu era niciodata sigur. Imaginea, cu care-si linisteau albii constiinta, era toleranta si acceptarea acestor fiinte, dintr-o rasa net inferioara, in habitatul lor, in casele lor, in preajma copiilor lor pe post de slugi. Rasismul ucidea sufletul copiilor si suprima legatura puternica cu mama neagra chiar daca ea il crestea si chiar daca pe ea o recunostea ca mama toata copilaria.

M-a intristat toata acea bunatate, inteligenta si decenta a negreselor, dar si a unora dintre doamnele albe ascunsa insa de frica represaliilor. M-a intristat toata dragostea oferita copiilor albi, desi stiau ce vor primi in schimbul ei uneori chiar de la cei pe care i-au crescut.

M-a intristat cat de tare isi legau sufletele de soarta acelor copii si cat de mult sufereau cand erau date la o parte.

M-a intristat mai ales viata lui Minnie cu toata corvoada de la munca si de acasa, dar cel mai tare m-a infuriat rautatea propriului barbat care ar fi trebuit s-o inteleaga si s-o sustina.

M-a intristat lipsa lor de orizont, chinul ce se numea viata deja trasat de la nastere de culoarea pielii.  Si, cu toate astea, cu toate umilintele si jignirile, ele mergeau inainte si nu se lasau doborate. Femei puternice ce luptau cu propria durere si poveste pentru a aduce schimbarea. Isi respectau stapanii, isi faceau muncile zilnice, cresteau copiii lor si pe ai albilor cu aceeasi dragoste, iar pentru ele nu mai ramanea timp niciodata.

Femei care nici cand se dezbracau noaptea nu-si lepadau frica, dar care nu dadeau inapoi in fata pericolului, care erau in stare sa tina piept unei lumi intregi doar cu forta vorbelor. Caci ce e viata fara libertate?

O poveste trista despre primii pasi spre emanciparea negrilor, despre primii muguri ai sperantelor, despre curaj si demnitate, dar si umilinte, injosiri si durere. Stilul este dulce – amarui. Situatiile jenante si chiar brutale sunt indulcite cu mici ironii. Dar nedreptatea si segregatia e evidenta. Mai evidenta decat daca cuvintele ar fi fost acide si taioase.

Partea si mai trista e ca rasismul inca exista, oamenilor inca li se pun etichete pe care le tarasc dupa ei toata viata.

Reclame

7 gânduri despre “Culoarea sentimentelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s