Cavalerii Ordinului Basarab (seria Cavalerii #1)

de Ioan Dan

Seria asta mi-a recomandat-o nimeni alta decat enciclopedia ambulanta, alias Adina, si bine a facut, ca tare m-a mai nimerit. O serie de patru volume de capa si spada pe meleaguri romanesti, fictiune ce urmareste totusi firul adevarului istoric. M-a incantat sa citesc o carte direct in dulcele grai romanesc, fara intermediari, fara traduceri neinspirate, m-am simtit, la gura sobei, stand la sfat cu autorul, l-am simtit aproape si pe sufletul meu. Dar stiti ce a fost si mai delicios? V-am mai povestit ca ma innebunesc dupa cartile cu harti, sa pot explora odata cu personajul imprejurimile. La prima carte, Cavalerii Ordinului Basarab,  n-am avut nevoie de harti, pentru ca m-am nascut si traiesc pe meleagurile astea. Stiu perfect unde este personajul, la ce distanta de locul unde vrea sa ajunga, pe unde trebuie s-o ia, ce obstacole poate intampina. Am fost acolo cu ei, pe cai, la vanatoare, la lupta, iscoada sau doar calatoare.

Cartea incepe cam asa:
Cam la jumatatea drumului dintre Campina si Banesti, linia dealurilor subcarpatice se indoie de mijloc pe neaspteptate. Campia porneste chiar de la picioarele lor si se tot duce, rar valurita, pana la Dunare. Scapate de chingile aspre ale stancilor, apele Prahovei nu mai salta jucause in cantec de copila zglobie, ci se domolesc spre maturitate si schimba vereghete de cununie cu sesul. Copilaria Prahovei moare acolo, langa arcul de cerc al inaltimilor, iar drumul ei, parca mai intelept, mai bland, se continua molcom odata cu demnitatea varstei.

Eu mi-s prahoveanca. Toata viata mea, aici am trait-o la poalele Bucegilor. Iubesc muntii astia. N-as da niciodata toata marea si oceanele din lume pe muntii mei. Asa ca spatiul actiunii a fost al doilea plus. Si din fericire, n-a fost ultimul. M-am teleportat intr-o epoca in care gentiletea si cavalerismul erau litera de lege si m-am trezit inconjurata de domnitori, despoti, imparati, sultani, mari viziri, cavaleri, barbati bravi care mi-au adus aminte de ce trebuie sa ma mandresc ca-s romanca. Limbajul curge in spiritul vremii, actiunea are ritm si consistenta, intriga se leaga firesc, misterul te tine alerta, povestile de dragoste sunt pline de castitate si puritate.

Actiunea se desfasoara la inceputul domniei lui Mircea, cand Tara Romaneasca era vaduvita de tinutul Dobrogei la est, in favoarea turcilor si de Banat, la vest, in favoarea Regatului Ungar.

Mircea este nevoit sa lupte cu armele potrivite tarilor mici. Prins la mijloc intre turci si unguri, Voda face pe dracu-n patru, si prin viclesug, siretenie si istetime, cu zambetul pe buze si pus pe saga, reuseste, nu numai sa apere tara, ci sa recupereze si teritoriile pierdute inainte si in timpul domniei sale, dar mai ales sa castige respectul dusmanilor si sa fie privit cu admiratie si teama.

Curtea intima a lui Voda este prezentata pitoresc, avem detalii picante si despre cea a lui Murad si a lui Sigismund, principalii oponenti. Fresca vremii este bogat populata, de la iobagii zdrentuiti si nevoiasi la doamnele fine ale tarii, de la targ la castel, de la opinca la vladica.

Plasa intrigii se tese in jurul curtii de la Arges, dar si in castelul de langa Campina si la manastirea Snagovului, culminand pe strazile Adrianopolelui. Maestrul Paianjen, care tese intriga este misteriosul erou al cartii, Nufarul Alb, care, incognito, spioneaza si lupta pentru tara, renuntand, in favoarea acesteia, la fericirea personala. Nu este singurul Fat-Frumos din carte, cavaleri sunt cu duzina, pe toate gusturile si de toate categoriile.

Am stiut, de la inceput, cine e Nufarul Alb, ba mai mult, mi-am dorit sa fie personajul banuit de mine, am suferit cu el pentru durerea personala si i-am tinut pumnii pentru a-i fi recunoscuta maretia si statutul de erou. Am simtit si ceva fluturasi in stomac si am visat un pic, ca macar cateva ore sa traiesc intr-un turn de castel, asteptandu-mi alesul. E adevarat ca romantismul m-a parasit la sfarsitul cartii, la fel de brusc cum m-a cuprins, dar mandria de a fi romanca a ramas. Pentru ca, chiar daca este fictiune istorica romantata si cliseica, stiu sigur ca tara asta n-ar mai fi aici fara eroi, ca Nufarul Alb, cavalerul Arad sau Grama.

Personajele nu sunt foarte bine conturate, deoarece cartea se bazeaza mai mult pe actiune, dar sunt descrise intr-un stil sugubat, amuzant si cald, care te imbie sa empatizezi cu fiecare in parte. E o lectura scurta dar complexa, plina de mister si are cate un pic din toate: razboi, intriga, spionaj, dragoste, prietenie. Abia astept continuarea. V-o recomand cu mare drag, mai ales iubitorilor de istorie si timpuri apuse.

Reclame

9 gânduri despre “Cavalerii Ordinului Basarab (seria Cavalerii #1)

  1. Pare a fi pe gustul meu, eram tare curioasă în privința ei și trebuie sa recunoasc că habar nu aveam de aceste cărți, până să le menționeze Adina.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s