#ganduriprintreranduri Omul de ianuarie

de David Mitchell

Sa citesti un roman despre copilarie, unul amuzant, tonic si delicios de savuros, chiar acum, in prag de vacanta de vara, te face sa-ti retraiesti propria copilarie.  Cel putin cateva momente frumoase din ea. Iti incinge amintirile si te indeamna la visare. Odata ce-am deschis cartea asta, m-am reintors intr-o lume fantastica si ireala, de care mi-e atat de dor. Nu ca eu as mai intra vreodata in vacanta de vara, dar asta-i spiritul. 🙂

Omul de ianuarie este o carte ce trateaza spinoasa chestiune a trecerii de la copilarie la adolescenta, cu toate problemele ei majore, vazute si descrise de un copil de 13 ani, Jason Taylor, care locuieşte împreună cu familia în comitatul Worcestershire, Black Swan Green. Romanul cuprinde, simbolic, treisprezece capitole, fiecare corespunzand unei luni din viata lui Jason, actiunea culminand cu aniversarea de paisprezece ani si divortul parintilor baiatului. Prin intermediul evenimentelor, Jason se maturizeaza si invata sa faca diferenta dintre important si marunt, dintre bine si rau. Este lupta dintre personalitatea poetica a copilului, partea lui sensibila si epica si, cealalta, de barbat in devenire, care isi doreste cu disperare sa se integreze in grupul celor cool si populari. Baiatul este dotat cu o imaginatie remarcabila dar, tras inapoi de un defect de vorbire care-i limiteaza capacitatea de comunicare si il face tinta bullying-ului scolar.

Jason are doi prieteni-neprieteni imaginari, unul este Geamanul Nenascut,  in stare sa faca tot ce lui nu-i reuseste, iar, celalalt este Calaul,  responsabil de cenzurarea cuvintelor pe care Jason trebuie sa le rosteasca. El este cel care hotaraste cat de acuta este balbaiala in fiecare zi. Amandoi se dau peste cap sa-i puna bete-n roate. De asemenea, starea conflictuala dintre parintii sai, divortul iminent, ii accentueaza defectul de vorbire si il streseaza constant.

Cartea m-a transpus intr-o lume guvernata de jocuri gen Monopoly,  melodii in voga ale vremii, aventuri ce implica explorarea imprejurimilor si afisarea curajului, barfe si zvonuri devenite baza a adevarurilor cotidiene, comparatii cu diversi colegi, prieteni, veri, cunostinte, cu actiunile, norocul sau nenorocul fiecaruia, filozofiile din dialogurile pline de umor, incercarile de a se comporta si a fi vazuti ca niste adulti, secrete de familie impartasite in momente intime, bravura, rautate, disperare, frica, fericirea, inocenta specifica varstei, sentimente contrarii aduse la marimi apocaliptice, de la prietenie pe viata la tradarea suprema, primii fiori ai dragostei, curiozitati fata de viata sexuala si cate si mai cate.

Stilul peiorativ, plin de jargoane face dialogurile  foarte amuzante, spumoase, copilaresti si pline de umor; notele de subsol abunda in referinte culturale, sociale si politice (filme, muzica, carti, razboaie, etc) care surprind atmosfera anilor ’80.

Jason este un copil bun, cu mult potential, care inclina spre bunatate si care reuseste sa-si castige respectul colegilor. El are in mana razbunarea perfecta pentru toate umilintele si bataile de joc, dar decide sa nu profite de ea…De ce? Pentru ca este mai bun de atat!

“Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost.”

Citate

— Viața-i cum e, a oftat Moran, după o vreme. — Mare dreptate ai, am zis eu, după o vreme. — Viața-i cum e, a repetat Moran imediat. Știam c-o să repete. — Ești atât de original.

Iar mie, Doamne, iartă-mă!, sigur îmi plăcea de Dawn Madden. Cu toate că plăcutul fetelor e periculos.

Atunci am auzit eu pentru prima oară expresia „atac de cord” și-am crezut că-nsemna că inima ți-o lua razna brusc și ataca restul organismului, ca un dihor care-ar fi dat iama-n crescătoria de iepuri.

Copiii de care se iau alții caută să treacă drept invizibili, ca să reducă șansele de-a fi remarcați și, fiind remarcați, să se ia ceilalți de ei. Bâlbâiții caută să treacă drept invizibili, ca să reducă șansele de-a fi obligați să spună ceva ce nu pot spune. Copiii ai căror părinți se ceartă caută să treacă drept invizibili, nu cumva să provoace alte certuri. Băiatul triplu-invizibil, ăsta-i Jason Taylor. Nici măcar eu nu-l văd prea des pe-adevăratul Jason Taylor, în ultima vreme, cu excepția cazurilor în care scriem un poem, sau în oglindă, câteodată, sau chiar înainte s-adormim.

Curajul se cacă pe el de frică, dar tot nu se lasă.

 

Reclame

Un gând despre „#ganduriprintreranduri Omul de ianuarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s