#retrospectivamai

Luna mai a fost o luna zaluda ca mine, cu multe provocari, calatoare, un maraton finalizat si multe ispite. A fost o luna in care am descoperit-o pe Kate Morton dar, si pe Sarah Lark. O luna in care am citit, spre bucuria mea si autori neaosi, in care am diversificat stilurile si m-am bucurat de fiecare in parte. Cam asa arata lista cu ce am devorat luna aceasta:

Pazitoarea tainei de Kate Morton este o lectie de viata ce te indeamna sa nu-ti pierzi nicicand speranta, sa nu renunti la visuri si sa accepti a doua sansa fara regrete si cu inima deschisa. Cand termini cartea, te intrebi cat de bine ii cunosti pe cei langa care ai trait o viata, cat de diferit poate fi un om vazut atunci si acum, cate lucruri este capabil sa faca si sa ierte impins de iubire.

Jurnalul diavolului de Robert Wittman este o analiza documentata a nasterii, ascensiunii si apusului Partidului Nazist si a ideologiei care a stat la baza celui de-al Treilea Reich. Cartea urmareste viata ideologului sef, Alfred Rosenberg, omul care a pus bazele doctrinei naziste, obsedat de suprematia ariana, de rasa pura si exterminarea evreilor.

Am adorat fiecare injuratura din Spovedania unui preot ateu de Ion Aion, fiecare cuvant nelalocul lui, si, sincer va spun, cu toata taria ateului din mine,  daca nenea asta preotul se hotaraste sa bata vreodata la usa mea, ma jur, ca tiganii, ca o sa fie primul care o sa-mi faca sfestanie in casa, degeaba si fara deznodamant fireste, dar cu speranta ca poate am sansa sa uite vorbele molitvei pentru cateva minute si sa debiteaze cateva teorii ca-n carte. Ar face toti banii, tot timpul si ceva peste. Il iubesc pe omul asta. M-a uns la suflet maiestria si autenticitatea cu care foloseste limba romana.

Aleea cu licurici de Kristin Hannah este o frumoasa poveste despre o prietenie de-o viata, despre compromisuri si puterea de a-ti accepta destinul, de a nu-ti pierde demnitatea si a nu ceda disperarii.

Marea dezamagire a lunii este Despre dragoste si umbra de Isabel Allende. O sa incerc si alt titlu de la autoare pentru ca am inteles ca aceasta n-ar fi cea mai buna optiune.

DEX-ul si sexul de Radu Pavel Gheo este o minunatie de satira care m-a amuzat si intristat in aceeasi masura. Este o persiflare a realitatii dureroase din tara, Radu taind in carne vie in snobismul instalat confortabil si prostia adoptata ca religie nationala in Romania mai ales dupa ’89.

Cel mai frumos loc din lume este chiar aici de Care Santos este surpriza frumoasa a acestei luni. O lectura usoara dar plina de lectii si emotii. Iti aduce aminte ca trebuie sa vezi partea plina a paharului, soarele dupa nori, lumina in intuneric, lucrurile bune din intamplari groaznice. E plina de magie, minuni si ingeri.

Am regasit Holocaustul, cu povestile lui crude si dure in Cuptoarele lui Hitler de Olga Lengyel, iar citatul care mi-a ramas in cap, ce facea referire la experimentele pe oameni, suna asa:
Toti am vazut copii care se distreaza smulgand fara mila la insecte picioarele si aripile. Acolo era la fel, cu o singura deosebire: insectele erau oameni.

Iertati-ma ca nu sunt japonez de George Moise este o carte despre schimbare, adaptare si un nou inceput, scrisa pe un ton amuzant si plin de optimism, de un roman curajos.

Tuareg si Ochii tuaregului de Alberto Vazquez-Figueroa fac parte dintr-o trilogie, la care nu am gasit ultima parte, dar care m-au incantat, despre ultimii rebeli ai Saharei, un neam mandru de razboinici nomazi ce refuza sa renunte la modul lor liber de viata.

Mortii raman tineri de Anna Seghers este o carte ce incrimineaza fascismul, este scrisa ca un avertisment asupra tragediei pe care o s-o declanseze. Este pusa in scena cea mai neagra perioada din istoria poporului german si, totodata, ascensiunea puterii naziste. Se apropie de stilul clasicilor rusi, atat de drag mie.

Premiul pentru originalitate merge la Printre lupi de Misha Defonseca. Este o poveste despre Holocaust atipica. Perspectiva vietii alaturi de lupi, vazuta prin ochii copilei, datorita careia, cartea a si avut un succes rasunator, este interesanta si terifianta, in acelasi timp.

M-am plimbat un pic prin perioada interbelica, citind Scenariu pentru dragoste de Ana Damian. O frumoasa si imposibila poveste de dragoste care, din pacate, desi inceputul a fost promitator, pe parcurs isi pierde din intensitate si farmec.

Trilogia In tara norului alb de Sarah Lark ce cuprinde volumele: primul asemenea trilogiei, urmat de Cantecul maorilor si Strigatul pasarii kiwi. O saga fascinanta despre un nou inceput, pe meleaguri noi, despre puterea unor femei intr-o lume a barbatilor, despre vietile lor si ale urmasilor lor. Scrisa in ritm alert, este o complexa increngatura familiala, dominata de ura si dragoste, prietenie si dusmanie, iertare si razbunare.

Am incercat si un thriller psihologic, chiar daca nu e chiar genul meu preferat si am ales  Dubla identitate de S.K.Tremayne care mi-a ridicat o multime de intrebari despre dragostea parinteasca, despre responsabilitate, recunoasterea si indreptarea greselilor, acceptarea vinei si puterea de a o depasi.

N-am putut rezista tentatiei Kate Morton si am devorat si Orele indepartate si Casa de langa lac. Incantatoare. Stilul autoarei este foarte clar definit, are acelasi sablon pentru construirea cartii iar aura de mister te tine in suspans pe toata durata lecturii, finalul fiind bazat pe rasturnari de situatie care te lasa inmarmurit.

Acolo unde femeile sunt regi de Christie Watson este cutremuratoare si traumatizanta din perspectiva copilului, dar si sensibila si emotionanta din perspectiva familiei adoptive, punandu-se accent pe trairile, determinarea, suferinta si lupta mamei adoptive pentru a-si indeplini visul, vis comun cu cel al copilului: acela de a avea o familie.

Aurul maorilor de Sarah Lark este o poveste frumoasa, pe alocuri, anosta, despre dragoste si prietenie, despre supravietuire si succes. Este cartea de la care am avut, se pare, prea multe asteptari, pe care, din pacate, n-a reusit sa mi le confirme.

Cartea lunii mi-e foarte greu s-o departajez. Kate Morton m-a vrajit cu fiecare carte in parte, dar, pentru ca am in plan Gradina uitata, care pare a fi cea mai buna scriere a ei, o sa-i dau sansa la premiu luna viitoare si o sa las originalitatea sa castige luna asta si nominalizez ca favorita, Printre lupi. Cam asa a aratat luna mai pentru mine. O luna plina de satisfactii si surprize. Continuam in iunie, care promite a fi la fel de zaluda,  cu multe alte minunatii si provocari! Spor si timp sa avem, ca pofta vine mancand!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s