#recenzie Orele Indepartate

In ultimul timp am fost axata obsesiv pe Kate Morton si cartile ei. Imi place cum scrie, cum isi construieste intriga, cum dezvaluie misterul incet, lent, pas cu pas.  Imi plac imaginile in oglinda pentru scenele din trecut si prezent ce se suprapun si-ti dezvaluie actiunea prin prisma mai multor personaje si, implicit, mentalitati. Imi plac tablourile temporale si vremurile apuse in care se desfasoara actiunea. Ador romantismul acelor timpuri, nobletea caracterelor, cavalerismul, eticheta, chiar si snobismul mi se pare ca mirosea mai frumos decat cel prezent si intalnit la tot pasul in viata.

Orele indepartate te indeamna la visare. Un castel de basm, trei surori cu povestile lor de iubire neimpartasita, unele inacceptabile pentru mentalitatea vremii, altele necuvenite conform statutului social, altele, pur si simplu, abandonate de teama lumii dezlantuite. Trei surori blocate in labirintul cotloanelor bantuite ale propriei case, trei femei ajunse la capat de drum, impovarate de  secrete si taine. Sperantele si visurile de la inceput de drum s-au transformat in deziluzii si regrete pe masura, ce cu trecerea anilor, viata le-a incurcat planurile si le-a frant aripile.

Milderhurst era cumva rupt de lumea reală, era un loc dincolo de fruntariile obişnuite ale spaţiului şi timpului. Ca şi cum ar fi fost sub o vrajă: un castel din basme în care timpul putea fi încetinit, grăbit, după bunul-plac al unei fiinţe nepământene. 

Romanul este cladit pe notiunea de familie si datorie, pusa mai presus de orice, grija surorilor una fata de cealalta, legatura lumina-umbra, rau-bine, tare-puternic descrisa in echilibru perfect care caracterizeaza personalitatile surorilor gemene (Percy si Saffy) , atentia parinteasca a acestora pentru sora mai mica (Juniper), salbaticia, curiozitatea, misterul si inocenta acesteia din urma, regretele, tristetea, nostalgia timpurilor trecute si a sanselor ratate, impactul avut de firea autoritara si conceptiile lui Raymond Blythe, tatal fetelor si scriitor de succes asupra acestora, povestea minunata scrisa de el, ce bantuie visele si viata fetelor.

Iubirea romantica pierde lupta cu iubirea gemelara, tinutul copilariei isi pune ampreta pe viata personajelor si infrange chemarea lumii urbane ce promitea atatea minuni. Lumea lor e statica, cadrul castelului este umbra sub care isi irosesc anii, copiii platesc pentru greselile parintilor.

Cartea este un amestec nefiresc de tinereţe şi bătrâneţe, frumuseţe şi grotesc, trecut şi prezent, bine si rau, supus si autoritar, curios si resemnat, realist si visator.

Cele trei surori sunt firi diametral opuse, dar legatura dintre ele este indisolubila. Mostenirea familiei este telul suprem ce le ghideaza viata si  le dicteaza hotararile. Conditionate de testamentul tatalui, fetele renunta la sansa de a se casatori,  de a locui si, chiar de a trai cum isi doresc.

Percy este femeia ancorata in realitate, bine infipta cu picioarele in pamant, ce ia toate deciziile majore, dar isi asuma si responsabilitatea pentru siguranta celorlalte doua. E snoaba autoritara a familiei, caracterizata de hotarare, inteligenta, curaj, duritate, raceala, pragmatism, dedicare, ce refuza cu incapatanare sa-si exteriorizeze emotiile, omul ce se ghideaza dupa eticheta, puternic legata de tinutul copilariei pentru care ar face orice, de fapt, si face, impinsa de incapacitatii de a dezamagi asteptarile tatalui.

Saffy,  geamana lui Percy, este sensibila, supusa, slaba, multumita ca sora mai mare este intotdeauna acolo si stie ce e de facut, casnica, dominata de atacuri de panica la contactul cu exteriorul, dar nutrind sperante, in taina, sa se mute la Londra, sa inceapa o cariera de scriitoare si sa traiasca fara umbra surorii sau a cosmarurilor din castel.

Juniper este minunea familiei, un amalgam de personalitate, potential, talent si sansa, ocrotita si admirata de toti, dar rupta de realitate, salbatica, copilaroasa, indiferenta fata de ceilalti, preocupata de propriile scrieri, visatoare, romantica, puternica, neimblanzita.

Juniper avea nevoie de dragoste, de pasiune, îşi dorea complicaţii. Voia să trăiască, să iubească, să tragă cu urechea, să afle taine, să descopere cum îşi vorbesc oamenii, cum simt, ce îi face să râdă, să plângă şi să ofteze. Alţi oameni, în afară de Percy sau Saffy, Raymond ori Juniper Blythe.

Legaturile dintre ele sunt incalcite si pline de contrast; dragoste si ura,  sinceritatea si minciuna,  datoria si indiferenta, sperante si dezamagiri; apropiindu-le si indepartandu-le, intr-o increngatura de sentimente si resentimente, ce se misca haotic sub marele mister, ce le tine legate pe viata.

Din punctul meu de vedere, romanul este mai putin incitant decat Casa de langa lac sau Pazitoarea tainei, dar nu este plictisitor, desi voluminos te tine cu sufletul la gura pe tot parcursul sau. Nu va mai spun ca am renuntat sa incerc a descurca itele singura si a-mi  imagina scenarii legate de care e secretul, cine e vinovat, cine e victima, etc. E imposibil cu femeia asta s-o nimeresti, te suceste si te invarteste de uiti si de unde ai plecat, asa ca, fiind convinsa ca n-am nici o sansa in a deslusi singura tainele, n-am avut alta solutie decat sa-l devorez la foc automat.

PS Sa nu uit de coperta…ah…inca o minunatie, ca toate copertele de la cartile ei.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s