#recenzie Acolo unde femeile sunt regi

de Christie Watson

Cartea este cutremuratoare si traumatizanta din perspectiva copilului, dar si sensibila si emotionanta din perspectiva familiei adoptive, punandu-se accent pe trairile, determinarea, suferinta si lupta mamei adoptive.

Elijah este un baietel nigerian de 7 ani, aflat de cativa ani in perindare intre diverse, si, in cele mai multe cazuri, nepotrivite, familii de plasament. Este un copil marcat, tulburat, cu un comportament deviant, ce se autoizoleaza si evita contactul cu oamenii, pe fondul unui trecut ce-i afecteaza perceptia asupra lumii si a propriului eu.
Nikky si Obi sunt un cuplu relativ tanar, interrasial, dornici sa creasca un copil al lor. Dupa patru sarcini pierdute si a cincea finalizata, dar cu fatul nascut mort, tinerii se reorienteaza catre adoptie.
Cartea incepe cu o scrisoare a mamei biologice, Deborah, nigerianca emigrata in Anglia impreuna cu sotul sau, unde naste un copil, Elijah si isi pierde sotul, la scurt timp, in urma unui accident. Scrisorile care se intercaleaza intre capitole pe durata intregii carti sunt marcate de o ascendenta a dementei. Pe fondul socului resimtit cand ramane singura intr-o tara straina, departe de familie, cu un copil nou nascut, la care contribuie si incultura si mentalitatea prost asimilata a propriului popor si a propriei religii, ce o influenteaza negativ si ii distruge sanatatea mentala, mama isi maltrateaza propriul copil. Timpul petrecut in izolare cu mama sa, centrul universului sau, singurul om pe care-l iubeste, ii marcheaza profund dezvoltarea psihica, copilul fiind incapabil sa depaseasca trauma traita si sa faca deosebirea intre realitate si fictiune. Notiunile inoculate de mama nu pot fi dezradacinate de tentativele celorlalti de a-i demonstra contrariul. Mamei i se pot imputa multe, de fapt, totul, mai putin intentiile dar si iadul este pavat cu bune intentii.
Acuzandu-se de raul ce salasuieste in el, copilul interactioneaza greu cu exteriorul. Cuplul este hotarat, deschis, plin de speranta si lupta ca adoptia sa fie un succes. Legatura si afectiunea fata de copil prinde contur si se sudeaza rapid. Dar, in ciuda iubirii si caldurii sufletesti primite, Elijah este terorizat de frica abandonului si a respingerii,  stabilitatea noului statut i se pare subreda si orice eveniment si cea mai mica schimbare au un impact devastator asupra psihicului sau. Nevoia lui de afectiune este evidenta, dar trauma il obliga sa ramana retras si sa comunice cu dificultate. Este depresiv, izolat si iese cu greu din carapace in ciuda eforturilor tanarului cuplu. Perceptia asupra propriului eu, malefic, „afurisit” si rau il determina sa ii raneasca pe cei din  jur dar si pe sine, il face sa creada ca nu merita sa fie iubit.
Unele evenimente din carte mi s-au parut, oarecum, greu de acceptat, realitatea lor fiind un pic dezechilibrata de informatiile anterioare si, aici, vorbesc de noua sarcina a lui NiKky, care privata, ani la rand, de cea mai frumoasa experienta din viata unei femei: aceea de a fi mama, primeste sansa intemeierii unei familii mai numeroase decat ar mai fi indraznit sa viseze.
M-am simtit frustrata, neputincioasa, incapabila sa schimb ceva, inspaimantata la gandul ca astfel de cazuri nu sunt singulare in lume, dar am admirat dedicarea cuplului, asumarea responsabilitatii si a pericolului, compromisurile facute pentru a-si realiza visul si am empatizat complet cu ei. Ceea ce nu pot spune si de mama biologica, in ciuda bolii folosite ca scuza pentru comportamentul ei. Ne sunt descrise mai multe tipuri de dragoste materna : dedicata, neconditionata, lejera, obsesiva, traumatizanta si modul lor de manifestare.
Mama e baza in cresterea si educarea oricarui copil, dragostea ei este prima forma de afectivitate pe care o simte copilul, dezvoltarea lui armonioasa este determinata de aceasta. Dragostea mamei nu cunoaste limite, este neconditionata, mai presus de orice argument logic si esentiala in echilibrul psihic al copilului. Dragostea fara discernamant este periculoasa si poate afecta copilul fara sanse de recuperare.  Ea trebuie sa reprezinte stalpul principal pe care se sprijina siguranta si protectia copilului; cand ea dispare, copilul e pierdut.

Reclame

2 gânduri despre „#recenzie Acolo unde femeile sunt regi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s