#recenzie Tuareg

de Alberto Vazquez-Figueroa

Cunoscuti sub denumirea data de altii ca tuaregi, adica cei abandonati de zei, din cauza traiul lor dur din inima desertului,  se numesc singuri Imashaghen – oamenii liberi. Sunt ultimii rebeli ai Saharei, un neam mandru de razboinici nomazi ce refuza sa renunte la modul lor de viata. In sangele tuaregilor e adanc inradacinata, veche de milenii, setea de libertatea si viata nomada, iar, din cauza acestora, incercarile de sedentarizare a invadatorilor au esuat lamentabil. Onoarea, codul moral de legi, dupa care au fost educati sa traiasca, nu accepta alt stapan in afara de zei si propria inima neinfricata. S-au convertit la religia musulmana, chiar daca pentru o perioada de timp, sub influenta romana, imbratisasera crestinismul (cand sub conducerea unei femei Tin Hinan, razboinica numita si Mama a tuturor si-au format identitatea nationala).
Desi declarati musulmani, tuaregii au adaptat religia islamica la vechile lor credinte, inchinandu-se atat lui Allah cat si zeilor desertului: piatra, apa, focul, muntii si oazele. Au invatat de la islam respectul fata de semeni, refuzul de a consuma carne de porc si rugaciunea. Totodata, diferit fata de cultura araba, tuaregii sunt singurul popor islamic ce proclama egalitatea intre sexe. Femeile lor se bucura de o mare libertate, fiindu-le permise chiar si relatiile cu barbati inainte de casatorie, un fapt de neacceptat intr-un stat islamic. De asemenea, nu sunt obligate sa isi acopere fata. Mai mult, societatea tuarega este una matriliniara cu puterea in mainile barbatului.
Din 1917, de cand Franta a inceput colonizarea si pana in prezent, tuaregii, prigoniti, arestati abuziv, deportati, ucisi sunt intr-o continuua lupta si revolta pentru recuperarea teritoriilor impartite intre cel putin cinci state. Desi din ce in ce mai putini, stapanii incontestabili ai secretelor desertului continua sa militeze pentru viata libera in desertul lor iubit.
Mandri, nobili, singuratici, razboinici de temut, cei mai buni cunoscatori ai tainelor Saharei, continua sa ramana un popor liber ce nu a putut fi supus in totalitate nicicand si care refuza sa dispara.

Cartea este povestea unui tuareg, unul veritabil, din ce in ce mai rar in desert, Gacel Sayah, Vanatorul, Fiu al Vantului din neamul Poporul Vălului, care duce o viata tihnita si retrasa in desert alaturi de familie.

„Gacel Vanatorul, inmouchar singuratic ce stapanea pamanturi pe care nimeni altcineva nu ravnise vreodata sa le stapaneasca.”

Actiunea este declansata de sosirea a doi oameni in tabara sa, carora le ofera, conform codului tuareg in care primeaza legea ospitalitatii, gazduire si mancare. Nimic nu prevesteste aventura muribunda prin „pamantul pustiu” din Tikdabra, ce-o va declansa aceasta vizita neasteptata. Onoarea tuaregului este calcata in picioare in momentul in care cativa soldati il omoara pe unul din oaspeti iar pe celalalt il rapesc. Legea tuaregilor ii impune lui Sayah sa-l salveze pe omul rapit din propriul cort deoarece nu reusise sa-si respecte obligatia de a-l proteja.
Rupt de realitatea politica si sociala din tara, traind in desert, fara a avea contact cu civilizatia, Gacel, plecat sa-si repare onoarea, afla ca omul rapit era fostul presedinte al tarii, un om iubit de popor, dar destituit si tinut inchis de ani de zile de actuala conducere. Nimic nu-l poate intoarce din drum pe neinfricatul tuareg. Nimic nu-l poate opri. Pentru el nu conta cine era omul rapit, presedinte sau asasin, pata de pe onoarea lui era aceeasi. Desertul ii este prieten, intelepciunea strabunilor este de partea sa. Legatura sa cu mediul in care a trait si pe care nu l-ar parasi niciodata e indisolubila. Monologurile interioare sunt pline de lectii de viata si inteligenta. Cumpatarea, stapanirea de sine, experienta in tainele desertului, taria de caracter, corectitudinea, hotararea, codul moral sunt atribute ce-l ridica mult deasupra adversarilor sai.
Contactul cu realitatea sociala nu face decat sa-i intareasca convingerile morale si iubirea pentru viata libera in desert.

„Pentru ei, orice loc în afara cerului liber este considerat un mormânt.”

Cartea este foarte documentata si abunda in informatii despre mentalitatea, modul de viata si traditiile poporului tuareg. Este prima parte dintr-o trilogie. Urmatoarea „Ochii tuaregului” este scrisa dupa 20 de ani si are ca personaj central pe fiul lui Gacel.

Reclame

4 gânduri despre „#recenzie Tuareg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s