#recenzie Jurnalul diavolului

de Robert K. Wittman & David Kinney

Jurnalul diavolului este o analiza documentata a nasterii, ascensiunii si apusului Partidului Nazist si a ideologiei care a stat la baza celui de-al Treilea Reich.
Cartea urmareste viata ideologului sef, Alfred Rosenberg, omul care a pus bazele doctrinei naziste, obsedat de suprematia ariana, de rasa pura si exterminarea evreilor. Un alt personaj central al cartii este Robert Kempner, un procuror evreu, prigonit de nazisti, fugit din tara in Italia pana in ’38 si apoi stabilit in SUA. Viata lui este o lupta continuua impotriva nazistilor vinovati de Holocaust. In urma participarii la procesul criminalilor de razboi de la Nurnberg, avand acces la numeroase documente secrete ce incriminau liderii nazisti, sustrage si isi insuseste numeroase hartii, printre care si jurnalul lui Rosenberg, in vederea publicarii acestora la un moment dat. Jurnalul dispare dupa proces si este recuperat abia in 2013 dupa o lunga cautare si numeroase interventii.
Cartea abunda in informatii despre structurile naziste, despre strategii, planuri, interese, miscari. Nu este centrata exclusiv pe figura unui personaj ci este dezvoltata ca o ampla fresca a relatiilor, intrigilor, conflictelor si prieteniilor dintre principalii lideri ai miscarii naziste. Nume ca Goring, Goebbels, Himmler, Ribbentrop, Rosenberg, Heydrich, Hitler sunt vehiculate dar si actiuni, ganduri si planuri ale acestora.
Rosenberg, principalul teoretician al Partidului Nazist pe problema diferentierii rasiale si a suprematiei germanilor a pus bazele doctrinei si a pledat pentru „noua religie a sangelui” prin cartea sa Mitul secolului XX care, in momentul venirii la putere a nazistilor, a fost introdusa in programa scolara si in biblioteci si a devenit punct de reper in disputele privind rasa, arta si religia. Desi nu are nici o idee originala, este incalcita, plina de ambiguitati si de nepatruns, a devenit, alaturi de cunoscuta Mein Kampf, Biblia miscarii naziste. A fost pusa de Vatican pe lista cartilor interzise.
Jurnalul lui Rosenberg se intinde pe 10 ani si contine peste 500 de pagini. Prima nota este din mai 1934, momentul in care Europa incepea sa se teama de zvonurile legate de reinarmarea Germaniei si de inevitabilitatea razboiului.
Hitler si Rosenberg impartaseau aceasi viziune despre problemele presante ale Germaniei: puterea bisericii, pericolul comunismului si amenintarea evreilor.

Evreii erau responsabili pentru toate relele lumii…Otravurile nu se lasa niciodata nesupravegheate si nici nu dobandesc statut egal cu medicamentele.

Rosenberg a fost responsabil cu educarea si indoctrinarea intelectuala si ideologica a nazistilor. Era convins ca exista o conspiratie evreiasca care avea ca scop distrugerea Germaniei si stapanirea lumii.
Datorita manierei de a conduce, Hitler incuraja polemica si neintelegerile intre oamenii elitei naziste, astfel ca Rosenberg avea numerosi dusmani si era intr-o neintrerupta lupta pentru intaietate cu ceilalti membri. Neincrederea domnea peste tot, toti erau capabili de orice pentru a urca pe scara ierarhica, erau permanent in alerta, intr-o continuua competitie de a se situa cat mai aproape de Fuhrer.
Cartea abordeaza si detaliaza o varietate de evenimente ca: programul T4, program de eutanasiere a copiilor si adultilor cu infirmitati, legile ce vizau privarea de drepturi a evreilor, incercarea de a-i determina sa paraseasca Germania, confiscarea averilor acestora,  anexarea Cehoslovaciei, invadarea Poloniei si impartirea acesteia cu Rusia, invadarea Rusiei si masacrele din Est, a Frantei si cel mai mare jaf de obiecte de arta din istorie, bombardarea Angliei, lagarele de concentrare, gazarea deportatilor, planul utopic de repopulare a estului cu germani arieni, puri si loiali, lupta impotriva bisericii, primele semne ale declinului, prabusirea Germaniei, judecarea si pedepsirea criminalilor de razboi.
Grozavia enigmatica a Holocaustului a bantuit si inca bantuie o lume intreaga. Cum e posibil ca o natiune civilizata si avansata ca Germania sa dea dovada de cel mai infiorator barbarism? Oameni culti, manierati, instruiti si educati sa-si dea consimtamantul fara scrupule la un asemenea genocid? Nu numai sa-l planifice dar sa-l si puna in aplicare si sa participe efectiv la orori si atrocitati? Este de neinteles si inexplicabil. Intrebat de psihologul penitenciarului care au fost motivele care l-au determinat sa urmeze politica de exterminare cu atata neclintire si daca chiar credea ca evreii meritau sa moara, Rudolf Hoss, comandantul Auschwitzului a afirmat ca citise Mitul lui Rosenberg si ca auzise de mic copil doar ca evreii sunt inferiori ca rasa si trebuie exterminati.

In ceea ce ma priveste, ca un vechi fanatic al national-socialismului, am luat totul de bun – la fel cum catolicii cred in doctrina bisericii. Era un adevar de netagaduit. Nu aveam indoieli in privinta asta. Eram absolut convins ca evreii sunt la polul opus poporului german si ca, mai devreme sau mai tarziu, va avea loc o ciocnire.

 

Reclame

4 gânduri despre „#recenzie Jurnalul diavolului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s