#recenzie Misterele fluviului

Misterele fluviului

de Dennis Lehane

In marea ei parte, viata nu ne ofera chiar ceea ce ne dorim. Ce e viata pana la urma? Un graunte de speranta si visuri pierdut in infinitatea universului. Cand o intalnim prima data, viata ne promite un mozaic de momente minunate, de clipe de fericire, de planuri realizate si cate si mai cate. Dar cu fiecare clipa trecuta ne inseala asteptarile si increderea, ne dezamageste, ne deceptioneaza, ne ploua cu zile proaste, ne minte, ne tradeaza si ne rade in fata si simti ca mai mult pierzi decat castigi. E un carusel haotic, o goana continuua, o lupta neintrerupta iar, noi, pioni in mainile destinului implacabil si al norocului orb. Traim, suferim, renuntam la micile placeri ale vietii de teama saraciei sau a clevetelilor, ne indragostim, iubim, crestem copii si mergem stoici inainte cu manecile suflecate, chiar daca in fiecare zi simtim dezamagirile ca pe niste palme pe obraji. Nu avem timp sa ne oprim si sa ne gandim unde ne sunt planurile si visurile de la inceput? Unde le-am pierdut? In ce moment si ce tragedie ne-a convins sau obligat sa renuntam la ele? Nu mai stim cand visurile noastre au fost reconsiderate si reorganizate in visurile copiilor nostri. Nu-i asa? Asta facem toti pana la urma. Ne reprioritizam scopurile si la un moment dat fericirea si bunastarea copiilor e tot ce ne dorim, orice ar insemna asta pentru noi. Viata se rezuma in mare parte la munca. Unitatea de masura pentru fericire este stropul, picatura, bobul,  in timp ce grijile, tristetea, durerea, necazurile, dramele, ghinionul si toate celelalte sunt vrac si la tonaj mare. Iti imaginezi viata ca pe un ceaun imens de mancare in care cele negre, dureroase sau, pur si simplu, intamplate sunt grosiere, la big-bag si cat cuprinde ca sa se faca plinul iar fericirea doar bobitele de  condimente, ceea ce se poate doar presara dar care da tot gustul. Omul e o fiinta visatoare, e in ADN-ul nostru. Fara vise omul nu mai poate fi numit om. E doar un animal haituit de griji si probleme.
Pentru Jimmy, ajuns la maturitate, fost puscarias, reabilitat in prezent, aflat la a doua casatorie cu o femeie pe care o iubeste, care i-a daruit doua fete minunate,  Kate, fata din prima casatorie, este ofiterul lui supraveghetor de cand a iesit din inchisoare. Ea e motivul pentru care a renuntat la microbul ce-i clocotea in sange, la sefia gastii de infractori si a ales calea cinstita. Ea a fost langa el de la inceput, cu ea a infruntat greul si ea l-a motivat sa reuseasca. Ea e  visul realizat al lui Jimmy, e sufletul pereche care l-a implinit. Cand ea este ucisa cu brutalitate, el isi pierde busola, lumea lui cladita cu atata truda se clatina. Cine i-a furat fata? Cine i-a zdrobit sufletul? Cum se va razbuna?
Este povestea a trei prieteni din copilarie, ajunsi la maturitate care se reintalnesc dupa ce crima este comisa. Secrete dureroase, adanc ingropate sunt readuse pe tapet si vechea camaderie, ramasa doar in amintire, este izbita de vartejul iubirii si al urii.

Concluzia cartii ar fi ca legea e singura care ar trebui sa faca dreptate chiar daca intamplarile nefericite din copilarie afecteaza negativ adultul si-l transforma intr-un pericol pentru societate.
Cartea are si o ecranizare de succes, profunda si captivanta, regizata de legendarul Clint Eastwood, cu muzica compusa tot de el si distinsa cu doua premii Oscar: pentru actor in rol principal (Sean Penn – Jimmy Markum care a fost magistral) si pentru actor in rol secundar (Tim Robbins – Dave Boyle).

Reclame

Un gând despre „#recenzie Misterele fluviului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s