#recenzie Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău

de Fredrik Backman

Am citit de curand un articol, care sustine, bazat pe parerile specialistilor ca, bunica din partea mamei are un rol foarte important in definirea caracterului si a inteligentei emotionale a nepotului/ei. Impreuna cu genele si emotiile, acestea pot transmite si predispozitii catre anumite dependente. E o legatura care se formeaza la nivel genetic si care este intarita de lectii de viata, de iubire neconditionata, de suport moral, de grija, de atentie, de timp, de caldura. Pana n-am terminat cartea asta, recunosc ca nu am dat mare importanta informatiilor din articol si nu le-am considerat relevante. De altfel, in primele cateva zeci de pagini ale cartii, ca o mama superobsedata de siguranta propriului copil, singurul gand  care mi-a bantuit mintea era: cum dracu’ sa lasi copilul cu o astfel de nebuna iresponsabila si excentrica?!! Doar spre sfarsit, incepi sa realizezi ca femeia era excentrica si nebuna, amuzanta si plina de idei distractive si nastrusnice dar foarte responsabila cand era vorba de protejarea altora. Cartea e realitatea transpusa intr-un basm pentru ca mintii copilului sa-i fie mai usor sa inteleaga si sa accepte nedreptatile si greutatile vietii. Este initirea pe care-o construieste bunica, aflata la capat de drum, pentru a fi sigura ca nepoata, ramasa fara umbra ei protectoare, se va descurca in a infrunta, birui si trai viata. Daca reusesti sa depasesti cele cateva zeci de pagini de dupa moartea bunicii, in care povestile si detaliile fantastice monopolizeza cartea si ingreuneaza firul epic, n-o s-o mai lasi din mana pana n-o termini.
Eroina cartii este Elsa, nepoata de 8 ani care este la fel de speciala ca si bunica. In blocul acesteia traiesc o gramada de oameni, fiecare cu propriile probleme, tabieturi si griji, legati de un fir invizibil la inceput, care pe parcursul lecturii incepe sa prinda tot mai multa culoare. Toti sunt stransi de bunica in goana ei de-a ajuta din timpul vietii de doctor si sunt, de altfel, corespondentul real al personajelor fictive din povestile acesteia.  Cu ajutorul vanatorii de comori organizate de bunica inainte de deces dar care se desfasoara dupa deces, Elsa reuseste sa-si cunoasca bunica mai bine decat a cunoscut-o in cei opt ani petrecuti impreuna.
Cartea este despre curiozitatea copilariei, despre copii precoce, despre puterea de a trece peste pierderea unor persoane dragi si mai ales despre cat de mica-i lumea si cata nevoie avem unii de altii.

Iartă-mă că trebuie să mor. Iartă-mă că am murit. Iartă-mă că am îmbătrânit. Iartă-mă că te las și iartă-mă pentru canceru dracu’. Iartă-mă că am fost mai mult dobitoacă decât nedobitoacă uneori. Te iubesc în 10.000 de veșnicii de basm!

PS. Coperta cartii este adorabila. E motivul pentru care am citit cartea.

Reclame

3 gânduri despre “#recenzie Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau

  1. Eu nu am reușit să o citesc. Am ajuns pe la pagina 180-200, am lăsat-o în ideea că o reiau și nu am mai reluat-o, o tot evit de atunci, asta fiind cam acum 3 luni.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s