#recenzie Inima mea si alte gauri negre

Inima mea si alte gauri negre

de Jasmine Warga

Imaginati-va un complex experiment structurat pe mai multe etape, al carui scop final este transformarea unor gauri negre in niste sori luminosi. Cam asa e construita cartea asta. Am fost si eu adolescenta si sunt sigura ca, chiar daca nu toti ajungem sa ne gandim la sinucidere, toti am trecut printr-o perioada mai mult sau mai putin depresiva. Probabil schimbarile accelerate pe care le traim la pubertate au darul sa ne sperie.

Depresia este ca o greutate care te apasă și de care nu poți scăpa orice ai face. Te strivește, făcând până și cele mai banale și simple lucruri, cum ar fi să-ți legi șireturile sau să mesteci o felie de pâine prăjită, să ți se pară la fel de grele ca escaladarea unui vârf de munte. Depresia este o parte din tine: e în oasele și în sângele tău. Dacă e ceva ce știu sigur despre ea, e că nu poți scăpa niciodată de acolo.

Cartea asta este despre adaptare, acceptare, iertare. Este prima poveste de dragoste din viata unei adolescente cu tendinte de suicid, e modul in care dragostea poate inclina favorabil o balanta plina cu frustrari, fobii, orori, autoinvinovatiri fara motiv si spaime, e felul in care te imboldeste si inghionteste clipa de clipa sa lupti pentru inima ta. Chiar daca, acum, la varsta mea mi-e din ce in ce mai greu sa cred ca dragostea invinge tot, la o varsta mai frageda ea are inca puterea sa convinga. Imi dau seama ca roiul de fluturi pe care-l simteam in stomac in adolescenta si-a pierdut in timp din agilitate si vioiciune ca si cum ar imbatrani odata cu mine.

Aysel este o pustoaica de saisprezece ani, pasionata de fizica, iubitoare de muzica instrumentala, care vede propriul viitor ca pe o gaura neagra, marginalizata de societate din cauza greselilor tatalui, pedepsita de propria constiinta care o acuza ca se transforma chiar in omul care i-a distrus viata. Modul ei de aparare este retragerea in propria carapace, indiferenta fata de societate, suprimarea oricarui sentiment. Intre creierul depresiv si corpul adolescentin, dornic de viata se da o lupta nesfarsita iar teama majora e ca trupul ar putea castiga batalia si n-ar face treaba decat pe jumatate, din aceasta cauza apare in poveste Roman, macinat psihic de propria drama, ce face din el partenerul ideal de sinucidere.
In viziunea ei, sinuciderea este calea cea mai cinstita de a salva lumea de monstrul in devenire si potentialul viitor criminal ce gandeste ca este.

Ceva înăuntrul meu este greșit. Urât. Întunecat. Gol. De mine sunt speriată, dezamăgită, dezgustată…. Suntem cu toții făcuți din particule. Nu ne putem alege particulele. Eu am primit niște particule de toată jena. Am pierdut la loteria universului.

Straina in propria casa, incapabila sa se apropie de alta fiinta umana, fata incepe sa adune sentimente, sa le impatureasca si sa le puna bine in incercarea de a le ascunde de gaura neagra ce i-a inlocuit inima. Mugurii iubirii ce incolteste incep sa cantareasca mai mult decat rautatea colegilor, pacatele tatalui, teama maica-sii de popriul copil. Ar putea anihila iubirea lui toate celelalte sentimente ce-i domina viata: ura, teama, neincredere, tristete? Dupa o noapte in bratele acestui baiat apatic care se lupta cu proprii demoni, realizeaza ca nu-l mai priveste ca pe baiatul alaturi de care vrea sa moara ci alaturi de care vrea sa traiasca.
Grija pentru parintii lui, dragostea pentru fratele ei, increderea in Roman, promisiunea sa nu insele asteptarile lui Tyler sau ale profului Scott cu proiectul sunt pasi mici pe care-i face, inconstient, catre vindecare.
Poate ca e timpul sa-si dea singura o sansa, sa renunte la alimentarea gaurii neagre din inima cu ura, furie, oroare, teama, uratenie si sa incerce s-o anihileze cu lumina.

Sunt absolut convinsa de telepatia dintre oameni, de capacitatea noastra de a simti ce simte celalalt chiar si in mediul virtual. Rog ca dupa ce cititi asta sa nu va ganditi la mine ca la o clarvazatoare cu fuste largi accesorizata gratie tehnologizarii cu cine stie ce laptop performant. Tot ceea ce simtim, transmitem mai departe chiar daca vrem sau nu. Si e foarte important sa ramanem oameni, sa judecam cat mai putin si sa intelegem cat mai mult. Sa fim cat mai atenti la sentimentele celor de langa noi si sa-i tinem aproape. E modul in care ne putem usura, simplifica si infrumuseta viata.

Daca as fi stiut ca e o poveste de dragoste, probabil nu as fi deschis-o in  veci. Din fericire, n-am stiut..

Îmi strânge mâna atât de tare, încât nu o mai pot simți. Mi-aș dori ca cineva să facă asta și cu inima mea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s