#recenzie Sub stelele tacute

Sub stelele tacute

de Laura McVeigh

Pentru a intra mai bine in poveste se impune sa facem o scurta plimbare prin istoria mult-incercatului Afganistan.

Afganistanul este locul unde s-au ciocnit interesele celor doua mari puteri, Statele Unite si Uniunea Sovietica, este spatiul infruntarii curentelor religioase din Orientul Mijlociu (dintre siiti si sunniti) si laboratorul in care iau nastere principalele organizatii teroriste ce ingrozesc acum lumea.

Gruparile afgane de temut, atat mujahedinii, cat si talibanii sunt copiii adoptivi ai SUA, educati sa lupte impotriva hegemoniei sovieticilor in perioada razboiului rece. Talibanii sunt partea elevata, “studentii în teologie”, o grupare de gherila ce promoveaza un sunnism radical si aplicarea stricta a legii islamice, Sharia. Mujahedinii – Luptatorii Profetului  sunt trupele musulmane mobilizate și recrutate din toate partile lumii în numele islamului,  pentru a lupta impotriva fortelor sovietice si a le evacua din tara lor, evacuare ce a avut loc in 1989. Interesant, SUA, mai precis CIA, datorita intereselor sale strategice in zona, au oferit asistenta acestor trupe, incluzand furnizarea de arme si pregatire militara. Culmea, comandant peste mujahedinii din Afganistan era insusi Osama bin Laden, aliat de nadejde al americanilor in Razboiul Rece contra Moscovei. Pentru ca Afganistanul a fost un experiment ciudat si complex, voluntarii mujahedini erau antrenati in tehnica sabotajelor, a atentatelor cu bomba, lupta corp la corp si folosirea armei cu luneta, in principal de catre instructori militari americani. Dar la un moment dat, prietenia s-a stricat si americanii s-au trezit atacati de propriii elevi.  In prezent, termenul de mujahedin a fost extins de americani si asupra luptatorilor talibani si a membrilor Al Qaeda.

Dupa 5 ani de la retragerea Armatei Rosii, in ’94, Afganistanul era dominat de anarhie, fara guvern sau economie functionala dar si fara sprijinul international pentru jihadul antisovietic, condus de SUA si Arabia Saudita. Tara s-a afundat in razboi civil, fara un castigator clar.

In ’96, talibanii ocupa capitala Kabul, declara Afganistanul “emirat islamic” si impun o interpretare puritana a shariei. Reusesc sa socheze lumea civilizata prin cruzimea si actiunile radicale dar gasesc sustinere printre triburile locale care vedeau in ei forta ce ar putea sa puna capat lungului razboi civil. Au inchis scolile de fete, au interzis munca femeilor, au impus barba la barbati si portul burqa la femei; bataile si executiile publice pentru incalcarea regulilor erau la ordinea zilei.

N-ai mai vedea acum zmeiele astea la Kabul – ca pe toate lucrurile frumoase, talibanii le-au interzis. Le e frica de frumusete, de ce se afla in inimile oamenilor.

In ’98, talibanii au ajuns sa controleze 90% din tara, iar dupa doua decenii de razboi tara era printre cele mai sarace din lume. Obiectivul principal al crearii talibanilor a fost acela de a aduce pace si de a administra tara conform legii Sharia. Au fost priviti cu speranta dar aceasta a disparut repede si  oamenii si-au dat seama ca talibanii nu erau conducatorii doriti, deoarece impuneau un regim totalitar si pedepsele pentru nerespectarea legilor erau brutale, crude. Restrictiile lor severe au nemultumit populatia, iar dupa capturarea Kabulului, Alianta Nordica a devenit principala forta militara si politica de opozitie din Afganistan. Liderul ei, Ahmed Shah Massoud, a fost asasinat de agenti ai al-Qaeda cu doua zile inainte de atacurile de la 11 septembrie 2001 din SUA. Dupa ce talibanii au respins ultimatumul american pentru predarea lui Osama bin Laden,  tara a fost iar invadata,  de data asta de forte speciale americane. Talibanii au fost inlaturati de la putere in Afganistan in 2001, pentru ca au protejat Al-Qaeda, dar nu infranti in totalitate. Cu o forta armata formata din cca 60.000 de luptatori duri, talibanii sunt cea mai puternica grupare de insurgenti din Afganistan, controland civilii din sud si est.

Guvernarea nou instaurata s-a remarcat prin numeroase acte de coruptie.  In prezent, Afganistanul ramane una dintre tarile cele mai sarace din lume. Productia si vanzarea ilicita a drogurilor este principala sursa de venit a tarii : heroina produsa aici o plaseaza pe locul 1 în lume in aceasta “industrie”.

Rezultatele cercetarilor unei echipe de geologi americani trimise de Pentagon, care a estimat ca subsolul Afganistanului valoreaza peste 1.000 de miliarde de dolari pare motivul plauzibil al interesului american. E vorba de gaz, uraniu, minereuri feroase de o puritate deosebit de ridicata, pietre pretioase, uraniu, evident, neexploatate.  Exploatarea acestora este destul de costisitoare pentru companiile occidentale, mai ales intr-o tara beligeranta, dar ar fi o solutie pentru crearea unei industrii locale si agriculturi viabile care sa ofere o alternativa economica cultivarii plantelor opiacee și a productiei de droguri. In acelasi timp, sprijinul militar si financiar acordat gruparilor teroriste  de anumite guverne straine, sustinatoare a fundamentalismului islamic, ori al Moscovei sau SUA, ar trebui oprit si odata cu el si sirul lung de masacre care au cutremurat lumea.

Razboinicii Islamului au devenit o realitate omniprezenta in peisajul mondial. Motivati, decisi, dedicati si temuti, acesti luptatori neinduplecati intra din ce in ce mai mult in atentia opiniei publice. Ispravile avangardei Islamului au continuat sa fie invaluite de mister, ignoranta, groaza si confuzie. Ca si corespondent in crestinism, ganditi-va la Cavalerii Cruciatii ai catolicismului. Si-au dedicat viata Razboiului Sfant, renuntand la cele laice, au ales sacrificiul suprem si martirajul.

Perioada de debut a actiunii cartii este momentul in care sovieticii parasesc pamantul afgan. Aici incepe povestea Afsanei si a familiei ei. Frica alunga oamenii din propria tara. Este haotica si disperata. Toti cauta un loc care sa le ofere siguranta, un camin linistit in care copiii sa traiasca o copilarie normala. Copilaria Afsanei se termina la 5 ani cand familia e obligata sa se retraga in munti pentru a nu trai sub teroarea regimului taliban. Schimbarea e dificila si de neinteles pentru copii dar nici adultilor nu le e usor. Cum ai putea sa renunti cu usurinta la confortul unei locuinte urbane si sa inveti sa supravietuiesti intr-o pestera in munti? Dar nici aici nu e loc pentru ea. Dupa teroarea mujahedinilor si a talibanilor, Allah ii testeaza inca o data taria si trimite urgia pamantului asupra lor. Tot universul ei dispare sub valul de pamant provocat de un cutremur ce matura tot in calea lui. Viata intr-o tabara de refugiati e periculoasa. Nu-i ramane decat fuga. Capatul calatoriei cu transsiberianul este Moscova. E singura speranta care i-a ramas. Oare la capatul drumului, dupa tot infernul strabatut, dupa toata durerea traita, viata o sa se indure sa-i ofere o sansa?

Am grija ca de o gradina de amintirile de care ma mai pot agata, bune si rele, pentru ca doar ele ma mai leaga de pamantul afgan…Nu poti indrepta greselile din trecut. Traiesti cu ele, le ingropi adanc sperand ca se vor pierde pentru totdeauna, dar evident ca raman mereu acolo. Mai devreme sau mai tarziu, revin la suprafata.

Dand religiei interpretari absurde, pe fondul lipsei de informatie si cultura, talibanii spala creiere. Frica si teroarea, executiile publice, disparitiile, rapirile in miez de noapte din propriile case reprezinta un mod de control al populatiei. Oamenii tac si inghit pentru a-si proteja familiile.

Nu am nimic cu credinta nimanui si nu-mi permit sa judec nici un fel de Dumnezeu, accept orice religie atata timp cat aduce speranta si liniste, inteleg ca pentru multi reprezinta modul in care reusesc sa infrunte nedreptatile vietii si sa mearga mai departe, dar in momentul in care invoci religia ca sa justifici acte de cruzime, ucideri de copii, atentate, razboaie, atrocitati, pentru mine,  Dumnezeu dispare.

Reclame

8 gânduri despre „#recenzie Sub stelele tacute

  1. Am adorat această carte şi mi-a frânt inima cu răsucirea întregii naraţiuni. Felicitări pentru recenzia abordată din punct de vedere istoric! Eu am fost mult mai axată pe partea sentimentală. De fapt, cam toate cărţile le percep mai mult la nivel sentimental decât faptic. Felicitări încă o dată!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s