Printre tonuri cenusii #recomandare

Va fac o recomandare:  „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys sau lungul drum prin iad spre capatul lumii. O carte ce taie-n carne vie, dupa care iti simti sufletul sfaramat in mii de bucati.
Ridicati de politia secreta sovietica in miez de noapte, deportati in pijamale, bolnavi, femei, batrani, nou nascuti, incarcati in vagoane pentru vite cu inscriptia : hoti si prostituate, inghesuiti ca betele de chibrit in cutie, vanduti ca vitele la targ, condamnati ca si criminali de razboi la 25 de ani de munca silnica, fleacuri! DAVAI!!DAVAI!!

Cartea are de toate: curaj si lasitate, mandrie si degradare, teama si furie, deznadejde si confuzie, iubire si ura si peste toate moartea cerandu-si tributul.
Povestea e depanata de Lina, adolescenta lituaniana, talentata pictorita in devenire si e plimbarea lor prin iad pana la capatul lumii, marginea Siberiei, sau ce va fi acasa pentru urmatorii 12 ani. Franturi de amintiri dintr-o alta viata, cea fericita si fara griji se intrepatrund cu oroarea de zi cu zi.
Titlul e foarte bine gandit : te duce cu gandul atat la carbunele folosit la desene de fata, la griul obtinut din amestecul de cenusa si zapada cat si la cenusiul sumbru al vietilor lor.
Ca mama, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la ce era in sufletul femeilor cu copii, tratati cu bestialitate, morti de foame si frig. In fata lor, fara nici o putere sa intervina, iti pierzi mintile.

Pictura lui Munch Tipatul se muleaza perfect pe sentimentele personajelor: frica, spaima, singuratate, toate pierdute in umbrele unui peisaj sumbru.

 

Celebrul-tablou--Tipatul--al-pictorului-Edward-Munch--scos-la-licitatie

 

” Psihologia terorii propovăduită de Stalin părea să se bazeze pe faptul că niciodată nu ştiai la ce să te aştepţi.”

Bineinteles ca nu era numai a lui Stalin. Secretomania si cenzura e tipar pentru orice regim totalitar. Lipsa de informatie genereaza spaima, e un alt fel de tortura psihica.
Nu aveau decât două variante posibile în Siberia. Succesul însemna supravieţuirea. Eşecul însemna moartea. Lina a ales viaţa dar a fost cumplit.
Cartea e descrisa perfect de citatul urmator :

„Eu m-am aşezat pe jos, lângă fata cu păpuşa, care era cu mâinile goale de data asta.

— Unde ţi-e păpuşa? am întrebat-o eu.

— A murit, a răspuns fata ai cărei ochi erau lipsiţi de orice expresie.”

Si oare e dragostea suficienta pentru a supravietui iadului? De multe ori, din pacate, nu!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s